Forta si Gratie

Universul observabil

Universul este un CONTINUUM spatiu-timp, acest lucru insemnand ca el este o tesatura fara un inceput si fara un sfarsit care ar putea fi sesizate din spatiu-timpul nostru 3D. Dispunerea tesaturii poate fi considerata analoaga suprafetei unei sfere. Sfera nu are un punct care poate fi considerat „inceput” si nici unul care poate fi considerat „sfarsit” (nu are margini atata timp cat te situezi pe sfera). O sfera care se umfla asemenea unui balon sau unei bile de coca este intr-o continua expansiune pentru toate punctele de pe suprafata ei, care se indeparteza uniform unele de altele dand senzatia de centru in oricare din ele ne-am plasa ca observator. Practic TESATURA SPATIU-TIMP (analoaga suprafetei sferei) sufera o dilatatie uniforma asemenea unui balon care isi mareste suprafata cand este umplut cu aer. Fiecare punct de pe o astfel de suprafata poate fi considerat ca fiind plasat in mijlocul tuturor celorlalte si din oricare punct am privi am fi 100% in centru. La nivel de structuri macrocosmice, vedem cum toate structurile ceresti masive se indeparteaza de noi in orice directie am privi si in orice pozitie ne-am situa. Prin urmare ne-am putea percepe ca fiind in centrul universului, oriunde ar fi acest loc.

Urmeaza un lucru paradoxal: Big Bang nu este o explozie care a disipat un punct initial de materie si energie intr-un spatiu mai mare. Nici nu poate fi vorba de asa ceva deoarece nici timpul si nici spatiul nu existau inainte de Big Bang. Big Bang este insasi timpul si spatiul. La o privire mai atenta putem considera ca Big Bang este un fenomen care continua sa se faca simtit in acest Univers, nu sub forma de explozii, ci inflationand spatiu si timp in structura existenta, practic continuand sa dezvolte insasi structura in care este prins tot ceea ce exista. Orizontul observabil corespunzator bucatii de Univers cunoscute nu poate fi examinat si analizat decat ca avandu-ne pe noi in centrul evenimentelor, ca un punct static de care toate celalalte puncte aflate la distante mari se indeparteaza din ce in ce mai mult.

Universul care s-a cartografiat pana acum numara, conform ultimilor masuratori, aproximativ 10¹³ galaxii (10 urmat de inca doisprezece zero-uri), totalizand 10²⁹ de stele (deci sisteme solare precum al nostru, compuse din steaua centrala - Soarele in acest caz - si un numar de planete care orbiteaza in jurul stelei impreuna cu satelitii lor). S-a estimat ca numai in galaxia noastra, Calea Lactee, se gasesc 4 x 10¹² corpuri ceresti de tip stele si planete, in conditiile in care aceasta galaxie are un diametru de "numai" 100.000 de ani lumina. Ca sa ne dam seama cat de mica este galaxa noastra comparativ cu galaxiile gigantice descoperite pana acum in universul observabil, avem ca termen de comparatie galaxia IC 1101, localizata la 1 miliard de ani lumina de noi in Constelatia Fecioarei, masurand de la un capat la celalalt al ei 6 milioane de ani lumina si avand in componenta sa aproximativ 100.000 de miliarde de stele.