Forta si Gratie

Quasarii

Aceste obiecte ceresti au fost pana de curand unele dintre cele mai misterioase fenomene cosmice, deoarece reprezentau surse extrem de indepartate ale unor emisii de radiatii care depaseau ca amploare orice alt fenomen studiat. Practic nu doar ca erau formatiuni extrem de indepartate, dar erau si extrem de luminoase si de active.

La inceputul anilor 1960, quasarii au fost categorisiti ca stele radio pentru ca fusesera atestate ca fiind cele mai puternice surse de unde radio existente in universul cunoscut. Desi nu se stia prea bine ce sunt pana la urma aceste formatiuni si cum genereaza emisiile radio, s-a putut concluziona totusi pe marginea existentei lor faptul ca acestia emit cantitati enorme de energie in spatiu.

In 1980, astronomii au agreat teoria conform careia sursa de energie de tip quasar era pur si simlu CENTRUL ACTIV AL UNEI GALAXII, adica nici mai mult nici mai putin decat o gaura neagra supermasiva aflata in plin proces de devorare a unei stele sau, si mai general vorbind, a unei materii stelare consistente. Devenea clar pe aceasta cale ca exista un mecanism - necunoscut de noi pana atunci - prin care galaxiile ajungeau sa expulzeze in spatiu jeturi fabuloase de radiatie din centrul lor activ de tip gaura neagra super masiva.

Asadar intrebarea care cerea un raspuns era acum: care ar fi putut fi acest mecanism si ce ne spune el in plus despre gaurile negre?

Deoarece gaurile negre super masive din nucleele galaxiilor au aproape intotdeauna si fara exceptie o miscare de rotatie pronuntata, orice ajunge in imediata lor vecinatate intra intr-o miscare de cadere prin rotatie inspre orizontul de evenimente al gaurii. Forte colosale, actionand asupra materiei aduse la presiuni si temperaturi foarte mari, determina formarea unui disc de acretie, un fel de nor de materie in jurul gaurii negre, care pe masura ce este supus fortelor care ii determina dinamica, este partial absorbit de gaura, partial transformat in jeturi de pulbere si radiatie gamma expulzate in spatiu la milioane de ani lumina distanta, perpendicular pe planul de rotatie.

Campul electromagnetic din jurul gaurii negre impune ca traiectoria acestor jeturi sa ramana in mod constant perpendiculara pe planul discului de acretie, fiind aruncate de-o potriva, deasupra si dedesubtul sau, ca doua fascicole simetrice de materie si energie, sesizabile de la distante macrocosmice, de miliarde de ani distanta.

Prin urmare asa arata si se comporta un NUCLEU GALACTIC ACTIV care pana mai acum nu multi ani a fost etichetat drept fenomen tip quasar, blazar sau radio galaxie.

Gaurile negre nu se hranesc tot timpul cu materia din jur. Materia poate sa graviteze in jurul gaurii negre la o distanta suficient de mare de aceasta fara sa se prabuseasca in ea. Atunci cand o gaura neagra nu se alimenteaza cu materie, aceste jeturi de tip quasar nu mai au din ce sa isi extraga energia si se sting. Pana cand, la un moment dat, un obiect cosmic ajunge din nou suficient de aproape de orizontul evenimentelor gaurii negre, incat el incepe sa fie absorbit, reactivand sistemul si reaprinzand quasarul. Galaxia noastra are un nucleu inactiv, in sensul ca in acest moment gaura neagra super masiva din centrul ei nu devoreaza obiecte cosmice invecinate, de aceea nu functioneaza ca si quasar. Posibil sa se fi activat in trecut ca si quasar si posibil sa se activeze din nou in viitor. Peste 3-5 miliarde de ani, cand galaxia Calea Lactee se va "ciocni" cu galaxia Andromeda (practic traiectorile lor se vor intersecta), este foarte posibil atunci ca nucleul galactic sa se reaprinda si sa genereze o activitate intensa de tip quasar, aruncand prin polul nord si sud al formatiunii jeturi cosmice colosale de materie si energie.

Energia emisa de quasari sub forma de raze gamma este CEA MAI PUTERNICA ENERGIE DIN UNIVERS (ne referim la Universul accesibil noua azi), fiind aruncata in spatiu la fiecare 1-2 secunde tot atata energie cat emite soarele nostru in 10 miliarde de ani. Astfel de explozii de raze gama sunt urmate de emisii constante si indelungate de raze x, ultraviolete, infrarosii, microunde, radio. S-a observat ca exploziile de radiatie gamma sunt destul de rare si tind sa se intample doar in galaxiile indepartate. Ceea ce este foarte bine deoarece, in alte circumstante de Spatiu-Timp, Pamantul ar putea fi complet distrus de acestea.