Forta si Gratie

Actuala oranduire civilizationala. De unde venim si incotro ne indreptam.

Avem nevoie tot mai mult in aceste timpuri profund transformatoare de o intelegere vizionara cu privire la oranduirea vietii pe planeta de-a lungul istoriei cunoscute, o intelegere care sa explice la nivel de mecanism, de cauza si efect, felul in care s-au intamplat lucrurile cu noi, indivizi si comunitati, societate si civilizatie, incat au ajuns sa arate asa cum stim in mare ca au aratat de-a lungul istoriei noastre cunoscute si pana in prezent.

As incepe in primul rand cu observatia extrem de pertinenta - in ochii tuturor celor care dovedesc o oarecare vigilenta si onestitate in aprecierea evenimentelor care ne-au traversat trecutul din cele mai vechi timpuri cunoscute si pana azi - vizand prezenta unei tendinte pronuntate de alunecare a istoriei inspre zona barbara, hidoasa, a existentei majoritatii oamenilor, asta insemnand ca acolo unde am vazut saracie, mizerie, in general am vazut si foarte multa impovarare din partea autoritatilor asupra celor care si asa o duceau greu si chiar daca o duceau greu erau adesea si mai ingreunati de atitudinea sa le spunem "conducatorilor si liderilor", aici intrand de la autoritatile religioase pana la cele guvernamentale si insasi aparatul opresiv, adica armata, folosit aproape fara exceptie ca forta de control, de agresiune si represiune. Dincolo insa de orice justificari de suprafata privitoare la existenta ei, armata ca institutie a fost folosita de-a lungul timpului pentru a intoarce practic masele impotriva maselor. Pana la urma corpurile armate au fost si sunt alcatuite din foarte multi soldati ca forte operative iar in momentul in care cu 200 - 500- 700 de ani in urma se dadeau anumite dezlegari de la iobagie, de la sclavie, de la situatii absolut indezirabile de trai aferente vietii de zi cu zi, se dadeau aceste dezlegari pe conditii de inrolare in armata. Inrolare in armata care insemna ca, probabil, deveneai astfel o persoana cu mai multe drepturi, poate chiar un om liber, daca se poate numi libertate faptul ca erai 24 de ore din 24 la dispozitia ordinelor imparatului ori ale diferitilor functionari, dregatori sau administratori guvernamentali ce puteau sa dispuna de tine si de actiunile tale in moduri care de cele mai multe ori constituiau atentate grave la etica si morala universala si care, mai departe, angrenau karma (consecinte punitive inevitabile in dinamica planului fizic) datorita faptului ca alegeai sa exploatezi alte fiinte in numele unei vointe careia i te subordonai, o vointa care nu era a ta si careia tu ii cedasei propria ta vointa si ultimativ propria ta libertate, aceea pe care aveai impresia ca tocmai ti-o castigasei.

Sunt episoade subtile si in acelasi timp perverse ale istoriei pe care daca nu le intelegem, suntem condamnati sa le repetam..

Exista momente de cotitura in istoria planetara in care intelegerea unor astfel de aspecte ar imbunatati situatia de viata a majoritatii oamenilor, declansand mecanisme in lant de reformare profunda, dar, daca nu le intelegem, atunci lucrurile se pot agrava, cu atat mai mult cu cat se spune ca cine nu-si cunoaste istoria (eu as spune nu si-o intelege), este condamnat sa o repete (eu as spune sa o reitereze intr-un mod mai pervers decat a fost atunci cand s-a intamplat prima data). Pentru ca in general lucrurile, indiferent cum avem noi impresia ca involueaza, ele evolueaza, doar ca evolueaza intr-o directie negativa in loc sa evolueze intr-o directie pozitiva.

Pentru oricine observa numai istoria poporului roman, extrem de sangeroasa din punct de vedere al nenumaratelor atacuri la care a fost supus, care popor roman nu s-a pretat la tot felul de acte dezgustatoare de-a lungul istoriei sale - ma refer la cotropirea si schingiuirea altor popoare - asadar oricine studiaza atent aceasta istorie realizeaza ca tot felul de dominatii si domnii au oprimat de-a lungul timpului acest popor si le-au facut viata romanilor adesea un calvar. Trei evenimente ale istoriei noastre ma frapeaza si transimt ecourile lor inca neauzite suficient, neintelese si mai ales nerezolvate, de atunci si pana azi:

1. Razboiul taranesc condus de Gheorghe Doja la 1514 in Transilvania si regatul Ungariei.

2. Rascoala din Transilvania organizata si condusa de Horea, Closca si Crisan la 1784.

3. Rascoala iobagilor de la 1907 din tarile romane - Moldova si Tara Romaneasca.

Intervalele de timp dintre aceste evenimente sunt mari, dar de-a lungul acestei istorii extrem de sangeroase realizam ca sunt foarte putine lucrurile care s-au castigat in materie de drepturi umane pana spre perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial si mai departe. Am senzatia ca ne uitam de-a lungul istoriei la incercari tumultoase de dabandire a unor drepturi elementare de catre mase intregi de oameni si asistam la episoade de genul petitii peste petitii si cerinte pe caile oficiale care sunt pur si simplu desconsiderate. Iar in momentul in care inevitabil incepe o rascoala ca solutie ultimativa - si ma gandesc acum la cel mai recent eveniment de genul acesta, extrem de sangeros de altfel, cel de la 1907, rascoala - realizam ca in inregistrarile, si asa neoficiale, ale istoriei (ce refuza sa ne spuna cu pertinenta dimensiunile genocidului si ce s-a intamplat de fapt acolo) un rege al Romaniei caruia ii facem elogiul prin cartile de istorie si din a carui viata nu intelegem esenta, nu doar ca nu a pus mana sa ajute dar a ordonat uciderea de catre aparatul armat a 10.000 de tarani, a 10.000 de oameni care o duceau ingrozitor de rau si care nu facusera decat sa-si ceara niste drepturi care le fusesera refuzate, niste drepturi elementare. In conditiile acestea realizam ca Evul Mediu poate ca s-a terminat o data cu Revolutia Europeana care a inceput in Franta, insa la noi a durat cu mult mai mult, pe fondul incercarilor de unificare a Tarilor Romane, al Revolutiei Pasoptiste de la 1848 s.a.m.d. Nu, Evul Mediu la noi a existat cel putin pana la 1907 cand am inregistrat o culme a lui intr-o perioada in care deja in alte tari incepea revolutia industriala sau mai bine zis chiar incepuse iar societatea intrase intr-o noua forma de organizare, in schimb noi inca ne omoram intre noi in cantitati industriale. Dupa care ne batem moneda cu chipul conducatorului iubit, in vremea aceea Carol 1, apoi il ridicam in slavi pe maresalul Antonescu Ion care nu stiu ce bravuri a facut in cel de-al doilea razboi mondial, neuitandu-ne intr-o enciclopedie romana in care il regasim pe maresalul Antonescu in postura unui comandant de armata la vremea aceea, in 1907, participand in mod direct si nemijlocit la masacrarea taranilor in timpul acelor absurde si sangeroase, pana la extrem, evenimente ale istoriei romanesti.

Si atunci, dupa ce constati faptele si treci de momentul de soc in care te dezgusta tot cee ce realizezi ca s-a intamplat, incepi sa inventariezi natura faptelor, realizand ca acestea nu sunt simple ambitii ale unui conducator de osti, ci mai degraba produse ale unui adevarat curent de forte intunecate venind din negurile istoriei. Sa ne amintim de actul torturii de neimaginat a lui Horia si Closca. Cea de-a treia capetenie de la 1784, Crisan, s-a spanzurat cu sireturile de la opinci in noaptea de dinaintea executiei publice. A avut - sa spunem asa - o intuitie ca oricum lucrurile o sa se termine prost (sau mai bine zis foarte prost) si a si reusit sa duca planul pana la capat, dar ceilalti nu acceptasera faptul ca, desi poate vor muri, nu este normal si firesc sa sfarseasca in piata publica sfartecati de o roata de otel, mai ales in conditiile unei colaborari mai mult sau mai putin oficiale cu o parte din aparatul administrativ austriac si cu insasi imparatul Iosif al doilea al imperiului austro-ungar, care era oarecum interesat de o revolutie in zona Transilvaniei, unde mocnea demult un focar de foarte multa nemultumire populara iar nobilii isi faceau de cap. Acolo imparatul probabil ca avea interesele lui. Posibil ca in aceasta zona urmarea pe de o parte sa castige cumva pe tarani de partea sa ori sa ajunga la un consens cu acesatia din care sa obtina niste foloase, niste beneficii de pe urma acestor teritorii, mai mari decat ii oferea exploatarea prin intermediul nobililor. De asemenea, o astfel de miscare se voia si o tentativa de a vedea care ar putea fi atat forta cat si efectele unei revolte la niste dimensiuni mult superioare acestei regiuni, probabil de nivel european, unde daca dorim iesirea unui continent intreg dintr-un regim feudal in care de multe ori prostia a stat la putere si si-a facut de cap (impreuna cu toate limitarile care decurg de aici), trebuie sa trecem prin niste rasturnari de situatie dramatice chiar in randurile structurilor de putere care, ca sa se primeneasca sub o alta forma, probabil ca trebuiau confruntate cu o revolutie, cu o revolta, cu o rascoala masiva. Iar ca sa se declanseze un astfel de eveniment undeva trebuiau sa existe niste focare de inceput unde sa se masoare, sub forma unui experiment controlat, nivele de risc la o astfel de miscare, testare, planificare pentru o actiune la o dimensiune cu mult, mult mai mare. Prin urmare ajung sa ma gandesc ca, pana la urma, o astfel de revolta era de la bun inceput sortita esecului - fiind oarecum de asteptat ca cel putin la un anumit moment ea sa se stinga pentru ca tu, Iosif al doilea, imparatul Austro-Ungariei, nu poti sa guvernezi de unul singur, trebuie sa-i convingi pe cat mai multi dintre reprezentantii decadentei nobilimi sa te sustina, impingandu-te in sus si tinandu-te acolo, caci daca majoritatea se intorc impotriva ta, esti nevoit sa negociezi aliante cu cei ramasi, de asa natura incat, contribuind cu efective armate la infrangerea revolutiei, sa reusesti sa stabilesti in ce conditii se vor reorganiza lucrurile cu tine in frunte, potolind in acelasi timp setea de razbunare a nobililor deveniti aliati.

Dar ca sa ne dam seama cam la ce nivel de contributie pe parte de empatizare cu problemele reale si stringente ale majoritatii oamenilor se situeaza APARATUL DE PUTERE, in general si in particular, pe situatii punctuale si pe diferite momente de timp, putem sa ne uitam la aceste evenimente extrem de sangeroase si sa ne dam seama dupa MENTALITATEA cu care au fost intampinate iar, mai apoi, dupa MODALITATEA in care au fost tratate, cat de mult adevar poare revela o bucata de istorie, mica, dar care nu se sterge, nu se uita si probabil ca nu se iarta. La un anumit nivel de intelegere totul este deja iertat dar de la nivelul acesta de la care privim lucrurile cand suntem in tridimensional si ne luptam cu niste probleme de viata si de moarte, o astfel de actiune, de reactiune din partea sistemului, nu se uita si nu se iarta.

In conditiile acestea.. constatam ca revolutii importante la nivelul spatiului romanesc, au fost reprimate in sange. De catre cine? De catre aparatul administrativ al acelor vremuri, indiferent ca vorbim de secolul 20, de secolul 19, de secolul 17, de secolul 15. Aceasta privire extrem de incisiva asupra situatiei generale ne poarta spre un adevar care a stat intotdeauna sub ochii nostrii. CE REPREZINTA de fapt APARATUL DE PUTERE din orice colt de pe planeta si din orice timp? Reprezinta un cumul de factori de represiune, de recesiune, de reductie a tot ceea ce nu este infloritor si stralucitor si puternic si asumat si.. POZITIVIZAT suficient de mult intr-o societate. Atata timp cat nu faci eforturi consistente si sustinute ca fiind in aceasta existenta sa aduci in manifestare o doctrina a pozitivitatii insotita de fapte care inseamna intotdeauna risc, intelegere, asumare, confruntare, mobilizare, nu vei putea echilibra intr-o maniera eficienta ceea, ce de partea cealalta, lucreaza persoanele care sunt puse in slujba curentului de dominatie la nivel mondial cu toate fractiunile lui si care curent de dominatie niciodata nu a fost acolo ca sa dea un impuls, sa zic asa unei paci si unei linisti de la sine intelese. Nu, in momentul in care aceasta pace si liniste erau obtinute cu pretul non-implicarii, nonsalantei, dormitului din picioare, mai devreme sau mai tarziu - era certamente o chestiune de timp - factori coercitivi din intreaga noastra istorie, isi faceau aparitia la un nivel la care erau capabili sa arunce o lume intreaga in intuneric, lucru pe care l-au si facut de-a lungul timpului intr-o foarte mare masura.

Sa ne amintim Evul Mediu intunecat - perioada de maxima represiune si crima din istoria cunoscuta a umanitatii in care demonica institutie a inchizitiei apartinand bisericii catolice a condamnat la moarte, a torturat si executat milioane de oameni in baza unor acuzatii absurde promovand literalmente sacrificiile umane rituale. Si nu vorbim de un fenomen izolat in timp si spatiu, ci de aproape 500 de ani de istorie intunecata la nivel european. Oricum tot evul mediu a fost intunecat, dar probabil ca daca vrem sa diferentiem intre diferite niveluri de intuneric, ceea ce se numeste inchizitie derulata pe o perioada de aproximativ 500 de ani, se poate considera evul mediu intunecat, caracterizat de satanism si demonicitate in cea mai bruta forma si la un nivel de neimaginat.

Dincolo de treaba asta insa, din momentul in care intri ca societate intr-o bucla de negativitate in care lipsa de actiune si de iluminare din partea celor care ar trebui sa-si reprezinte propriile drepturi si propria stiinta de autoafirmare in scopul atestarii unei luminozitati a existentei lor pe aceasta planeta si in scopul imprastierii acestei luminozitati la un nivel de la regional pana la planetar, acesti oameni nu isi fac treaba lor, cei realmente polarizati pe partea de putere, de construire a unor STRUCTURI PIRAMDALE de control si suprematie in care cine este la varf beneficiaza si cine este jos este folosit in scopul deservirii celor de sus, aceste structuri pot sa aduca o populatie intreaga, la nivel regional sau planetar, intr-o bucla de negativitate din care foarte greu si cu mari sacrificii sa poate iesi.

Adormirea.. exact asta se intampla cu majoritatea oamenilor. Binele adoarme si raul isi face de cap, cel putin pana la momentul in care binele se trezeste sau cel putin instinctul de conservare din oameni le bate cu picioarele in usa spunandu-le "bai, desteapta-te, fa ceva, nu mai dormi din picioare pentru ca lucrurile se intampla sub ochii tai si degenereaza de la o zi la alta iar tu stai si zaci!". Nu te autoeduci, nu imprastii niste valori autentice in lumea asta, nu contribui la progres, nu faci absolut nimic, pur si simplu te lamentezi, te conformezi si dupa aceea tipi ca de ce nu-ti este bine "implicit". Pentru ca nu este construit planul tridimensional de asa natura incat sa-ti fie bine "implicit". Oamenii de la varful structurilor alora ingrozitoare sunt acolo si apartin curentului de negativitate planetara ca sa reprezinte in cadrul jocului creational dual al binelui si raului - derulat fizic si metafizic - un factor de accelerare a trezirii populatiilor la realitati superioare unei simple fiintari. Vorbim de acele dinamici individuale, sociale si planetare in cadrul carora incepi sa te misti de la un anumit punct in sus astfel incat ajungi sa nu iti mai fie absolut indiferent ce se intampla in aceasta existenta si in aceasta Creatie, ci, prin factori diversi, adesea restrictivi si coercitivi, ajungi sa iti pese intr-atat de mult de ceea ce se petrece cu tine si in jurul tau, incat incepi sa intreprinzi actiuni complexe cu o viteza incredibila, sa faci lucruri la care nu te-ai fi gandit si pe care nu le-ai fi facut (nu la un nivel cantitativ si calitativ ridicat) daca ai fost lasat in pace sa dormi linistit.

Per ansamblu asa este construita Creatia duala de nivel 3D. Insa acolo unde vorbim de factorul reductiv (responsabil cu miscarile de trupe din zona intunecata a existentei), oamenii aceia nu sunt acolo ca sa-ti ofere variante una mai infloritoare ca cealalta. Dimpotriva. Sunt structuri care se organizeaza la nivel ierarhic in asa fel incat, cei care depun cea mai eficienta munca de reprezentare a intereselor organizatiei, cu cele mai puternice implicatii la nivel social de subordonare a populatiilor, sunt si cei care sunt promovati tot mai sus in structura, iar pe masura ce nivelul de implicare scade in acest sens, si structura se dilueaza, in asa fel incat, la baza ei ajung cei numiti papusile, cei care sunt manevrati, cei care trebuie sa indeplineasca un rol punctual si pe acela stiu sa-l faca si pentru asta sunt acolo.

Gradul de negativitate la nivelul unei structuri de putere este variabil. Nu sunt oameni care intra acolo demonizati, sunt oameni care pe masura ce parcurg diferite trepte ierarhice, ajung sa realizeze ca, fata de momentul intrarii lor acolo, s-au negativizat in conceptii si actiuni. Toti cei care nu sunt inregimentati in ZONA INTUNECATA, pot fi gasiti fie in ZONA RELATIV NEUTRA, DE MASA, caracterizata mai mult sau mai putin de indolenta, ignoranta, indiferenta, fie in ZONA LUMINOASA, de mesageri si mijlocitori ai unei reale pozitivitati planetare purtatoare de progres si evolutie pe cai benevolente.

Atributele celor doua curente de modelare a societatii (control si suprematie pe calea negativa, compasiune si armonie pe calea pozitiva) se intalnesc in acelasi spatiu dual pentru a intensifica polarizarea reprezentantilor lor si pentru a scoate cat mai multi indivizi din zona de masa, nearticulata, propulsandu-i fie pe o cale, fie pe cealalta. Evolutia care se produce astfel este deosebit de rapida, fiind apelat jocul dualitatii tocmai pentru a nu se astepta un timp mult prea mare, nepermis de mare, ca sa facem niste pasi mult prea mici, nepermis de mici, catre statutul de fiinte autorealizate in planul fizic, tridimensional. Practic stam aici, in acest ciclu de vieti tridimensionale, pana in momentul in care am reusit sa ne dovedim apartenenta la un curent sau la celalalt intr-un mod suficient de articulat incat sa putem trece de pragul spiritual necesar graduarii in lumile creationale de pe treapta superioara imediat urmatoare, prin moartea noastra aici si renasterea pe un nou nivel creational considerat deasupra celui tridimensional din punct de vedere al perceptiilor, al cuprinderilor, al intelegerilor si abilitatilor indivizilor, al misiunilor si menirilor fiintelor de acolo, din acea zona. Daca actualmente ne aflam in 3D, vom defini pragul imediat superior de existenta ca fiind zona lumilor 4D, al celor 4D pozitiv pentru entitatile care s-au afirmat si au graduat din 3D pe calea pozitiva, in serviciu fata de altii, respectiv 4D negativ pentru entitatile care s-au afirmat si au graduat din 3D pe calea negativa, in serviciu fata de sine. Exista diferite nivele de polaritate pozitiva si negativa in lumea 3D, nu exista oameni 100% polarizati negativ sau 100% polarizati pozitiv. Informatia care ne parvine la ora actuala despre PRAGUL DE GRADUARE necesar patrunderii in lumile 4D spune cam in felul urmator: pentru peste 50% pozitivitate atestata in 3D prin gand-cuvand-fapta sub aspectul compasiunii si empatiei, esti graduabil pe calea pozitiva catre urmatorul nivel creational de experienta si existenta, 4D pozitiv; pentru peste 90% negativitate atestata in 3D prin gand-cuvand-fapta sub aspectul controlului si suprematiei, esti graduabil pe calea negativa catre urmatorul nivel creational de experienta si existenta, 4D negativ. Uneori se vehiculeaza a fi necesar pentru calea negativa un prag de negativitate de 95% pentru graduare. DE CE? Pentru ca este mult mai usor sa faci rau decat sa faci bine. Dar totodata este un lucru cat se poate de creativ sa pui acest rau in slujba unui obiectiv de control si suprematie cat mai general, organizand liberul arbitru al constiintelor celor care te inconjoara inspre sustinerea propriei suprematii pe o regiune cat mai intinsa si la un nivel de intensitate si detaliu cat mai amplu. Pentru asta va trebui sa te dezici de foarte multe aspecte ale binelui si sa muncesti pe branci pentru a dobandi un grad de negativitate atestabil prin rezultate de netagaduit la un nivel atat de ridicat, de 90-95%. Totusi, tot mai ramane un 5, un 10%, in asa fel incat fiinta respectiva, in anumite circumstante ale vietii sale este inca pozitiva, chiar daca, in cele mai multe, a devenit negativa. Despre asta vorbim atunci cand intram pe STRUCTURILE DE PUTERE DIN SOCIETATEA NOASTRA si analizam oamenii care le alcatuiesc: diferite nivele de pozitivitate mult mai rar si diferite nivele de negativitate mult mai des in ceea ce priveste persoanele prezente in structurile respective si actiunile lor.

Insa gandim in felul urmator: calea negativa este o cale de putere in numele careia individul care i s-a oferit decide ca merita sa sacrifice orice, calea pozitiva in schimb este o cale a compasiunii ca ratiune a existentei fiintelor. In conditiile in care puterea e menita sa-si joace rolul ei in constructia societala de pe aceasta planeta, ea nu poate sa fie altfel decat extrem de bine organizata, adesea extrem de secretoasa - nu uitam serviciile secrete, o institutie aflata deja la temelia jocurilor de putere din toate tarile lumii. Nu poti sa existi intr-o structura negativa fara SERVICII SECRETE si fara SOCIETATI SECRETE. Aceste doua componente sunt pilonii de rezistenta ai curentului de negativitate la nivel planetar. El trebuie sa fie cat se poate de secret - pentru ca altfel jocul cooptarii fiintelor intr-o tabara sau alta nu ar mai fi unul ingenuu. Tu nu trebuie sa stii exact in ce urmeaza sa intri, ce te asteapta pe un drum sau pe altul, tot ce se intampla acolo sau in partea cealalta. Trebuie doar sa iti faci alegerile in functie de niste valori, autentice, ale tale, dupa care pasii vietii te poarta mai mult catre o cale sau mai mult catre cealalta. Intotdeauna confruntarile vor exista intre cele doua tabere dar ele nu se vor intampla in mod direct, ci doar prin intermediul actiunilor intreprinse in zona de masa, a majoritatii oamenilor inca insuficient miscati, treziti, educati, unde cele doua curente isi exercita influenta in mod antagonic. Insa adesea regasim tabara negativa in cea mai mare masura in structurile de putere vazute si nevazute, polarizate pe diferite grade de negativitate. Printre elementele negative cele multe si cu un grad de negativitate mergand pana la foarte ridicat (in cazul unora dintre ele) gasim si elemente pozitive (care oarecum confera un echilibru societatii).

Curentul negativ de dominatie din cele mai vechi timpuri si pana azi a existat intr-o forma in care structurile de putere au avut acces la resursele planetare cu mult mult mai mult decat au avut vreodata acces masele de oameni. In general putem observa ca, pe aceasta planeta, orice structura de putere care a guvernat vreodata si care de originea si de fondul ei a fost de provenienta negativa, a monopolizat majoritatea resurselor, ingramadindu-le in ograda proprie. Si intotdeauna structurile de putere au facut asta ca urmare a insasi menirii lor, aceea de acaparare, de reducere pe cat posibil de mult a existentei si stralucirii oamenilor care nu au grija de cultivarea unei directii benevolente si proactive de existenta in cadrul acestei societati.

S-a urmarit ca prin tot felul de jocuri de culise, de control, de subminare, a tot ceea ce inseamna neatentie, lipsa de grija, lipsa de mobilizare, cei dornici de afirmare pe calea puterii sa poata sa puna mana pe cat mai mult lasand celor multi cat mai putin. Acesta este un aspect al problemei, totusi se pune intrebarea: intotdeauna cei care au jucat in liga intunecata au avut mai mult decat le-a trebuit sa aiba, asadar in spatele acestei actiuni trebuie sa mai fie ceva. Nu esti motivat doar de faptul ca mai strangi undeva, in contul personal, al 13-lea miliard de dolari cu care oricum nu ai ce sa faci. Apare asadar o alta intrebere: DE CE ACEASTA ACUMULARE, strangere nemasurata de resurse, din punct de vedere al paradigmei planetare, al modului prin care structura creationala arhetipala din care suntem plasmuiti ne mandateaza sa traim in felul acesta pe aceasta planeta in acest moment de timp. Ruland un pic faptele si dand un pas in spate pentru a vedea imaginea de ansablu, poti sa-ti dai seama, si nu este foarte greu sa realizezi ca, la nivel de sistem, acumularea de resurse e folosita pentru construirea unei imagini constand intr-un anumit mod de a exista extrem de opulent, un anumit elitism aratat ostentativ prin stilul de viata adoptat si prin locatiile sau anturajele exclusiviste la care astfel de persoane au acces si practic nu doar ca au acces dar adesea traseaza anumite linii de demarcatie mai mult decat evidente intre ele si restul societatii. Aceste lucruri care se intampla inca din vechime constituie mai departe o SURSA DE TENTATII, o sursa de atragere catre aceasta paradigma negativa a tot mai multi indivizi care nu si-au facut inca alegerea lor articulata, decidenta si decisiva, inspre curentul de pozitivitate, care nu si-au luat o experienta de viata edificatoare si intr-atat de ampla incat, dincolo de iluzii, tentatii si ispite sa fie ferm convinsi UNDE vor sa fie si DE CE, la ce se inhama si cu ce consecinte.

Pentru ca jocul cosmic sa fie corect, sa ofere cumva echitate ambelor tabere, ambelor parti, fiecare trebuie sa aibe atuurile ei. Cu ce oferteaza calea negativa pe individul provenit din zona de masa si cu ce il oferteaza calea pozitiva?

Automat pe calea negativa, prima si cea mai mare tentatie este ACEEA A BOGATIILOR. Este o anumita stare de liniste pe care ti-o creaza faptul ca te vei duce acolo unde contul tau in banca va fi suficient de consistent incat posibil ca nu va mai trebui sa-ti faci griji niciodata despre cum vin banii si pe ce se duc. A doua tentatie care se ofera este o TENDINTA CATRE ELITISM care, prin faptul ca doar cei care trag sforile si tes intrigile sunt acolo, in cercurile "influente", in cluburile "selecte", in zonele "cu acces restrictionat", traind inconjurati de tot felul de facilitati, te face si pe tine nu doar sa vrei sa incerci asa ceva dar, din momentul in care esti ofertat, sa ti se para ca este o afacere extrem de profitabila sa intri acolo, sa te tragi in poza, sa-ti pui o decoratie, sa dai o semnatura, apoi sa mergi la mama acasa sa-i arati ce ai devenit tu. Si foarte multi indivizi se preteaza la o astfel de trecere. Pentru ca e cool, pentru ca e magulitor, pentru ca intr-o societate lipsita de valori si de repere solide, unde calea pozitiva este o cale solicitanta si anevoioasa ce reclama o mare doza de virtute si efort mental sustinut, pare ca aceasta cale negativa, desi exista acolo cu anumite semne de intrebare, intr-o prima faza, la nivel de ofertare, pare o cale usoara, pare o cale avantajoasa, pare o cale convenabila, in care nu prea trebuie sa faci mare lucru, doar sa te pui de acord ca.. tu esti special si, prin urmare, doar pentru asta meriti mai mult. De aici si pana la a te considera mai presus de toti ceilalti semeni ai tai nu mai este decat un pas. Desigur, ai anumite calitati pe care altii nu le au in acest moment de timp si, datorita lor, cineva, undeva, te-a remarcat, in asa fel incat dintr-o data esti vrut intr-un grup care dispune de resurse materiale si de influenta. Un grup in care poate ca ti-ai dorit sa fii, poate ca ai tanjit o viata intreaga sa ajungi, poate ca ai considerat ca meriti sa fii acolo inaintea altora si care, suprinzator si magulitor, iti da de inteles ca are nevoie de tine. Prin urmare esti dorit, esti cerut, esti acceptat. Si fara sa mai stai prea mult pe ganduri iti dai acordul, ducandu-te inspre "marea oferta" si considerand ca viata ta este normal si firesc sa devina mai frumoasa din momentul respectiv. Fara sa tii cont ca te vor oameni despre care nu stii nimic si mai ales care nu stii ce urmeaza sa ceara de la tine sau, poate si mai grav, sa faca din tine. Si te duci. Dar te duci semnand un contract pe care aproape sigur nu-l vei citi cu atentie de la cap la coada sau, chiar daca il vei citi, nu-i vei intelege nuantele subtile, angajandu-te anticipat si obedient sa raspunzi la ordine si directive pe care diverse alte persoane le vor trasa pentru tine si pe care vei fi obligat sa le executi, fortandu-ti mintea sa creada, fara nici un temei, ca oricum intentiile acestora sunt de la sine inteles unele bune. Lucru despre care afirm personal ca este foarte putin probabil sa fie adevarat cand vorbim despre structuri de putere / grupuri de interese / aranjamente de culise.

Jocurile structurilor de putere nu s-ar putea face daca acestea s-ar declara sus si tare ca ele reprezinta factorul reductiv din aceasta existenta, ca pentru toti cei care nu-si au grija de vietile lor, structura ii ia in posesie, ii foloseste cat are nevoie, dupa care, cand nu mai pot fi utili, se dispenseaza de ei in acele moduri care creeaza avantaje celor ramasi la masa de joc (sacrificarea unor pioni in jocul de sah poate salva insasi jocul avantajand piesele ramase in joc). De aceea nu s-ar putea face astfel de jocuri pe fata, la vedere, cu explicatii clare despre ce reprezinta de fapt intregul spectacol, intreaga regie de lumini si umbre, si asta pentru ca nimeni nu ar accepta sa mai ia parte la joc odata ce, din capul locului, stie ca acesta i-ar pune in pericol siguranta, linistea, viitorul, integritatea fizica sau psihica. Iar in al doilea rand nu s-ar putea racola sustinatori ai caii intunecate decat oameni cu un real har si inclinatie catre a face aceasta munca (a intrigilor, a falsitatii, a tentatiilor si iluziilor). Ori aceia sunt foarte putini. Sunt putini de ambele tabere, de ambele parti. Oamenii cu adevarat polarizati, care se duc intr-o parte sau alta nu la gandul de a scapa de griji si de responsabilitati si nici pentru ca le frunzaresti o diploma prin fata ochilor magulindu-le fragilul egou, ci pentru ca ei isi simt menirea, rolul creativ in aceasta existenta fiind acolo sau in partea cealalta, sunt extrem de putini. Restul sunt atrasi in marele joc al dualitatii din planul 3D prin diferitele tentatii si ispite si prin diferite aranjamente de culise. Acestea sunt atributele caii de putere negative.

Prin contrast cu orice forma de pozitivitate, daca vrei sa intri intr-o structura de putere si sa incepi sa participi la jocul existentei ca factor reductiv (pe calea negativa), sunt doua lucruri cu care trebuie sa ajungi sa traiesti zi de zi, ora de ora, clipa de clipa: AGENDA si PISTOLUL (la figurat si la propriu).

Ofertele de partea cealalta, ale caii pozitive, sunt si ele prezente in jocul creational dual. Multe dintre acestea sunt mai greu de sesizat pentru cei care nu stiu cum se traieste pe calea negativa.

Pe calea pozitiva, prin contrast cu cea negativa, in momentul in care ajugi sa traiesti veritabil, realizezi ca poti sa te bucuri de un ceai in mijlocul unui oras, sa fii indragostit, sa faci parte din comunitati in care fiecare il vede pe celalalt la fel de important ca pe el insusi, iar progresul nu se realizeaza prin intermediul unui centru de comanda si control ci prin interactiunea libera si neingradita dintre diferitele elemente creative si colaborative ale unei societati descentralizate avand la baza functionarii sale Serviciul Orientat catre Altii. Poti de asemenea sa stai la ora 3 dimineata la un vin cu prietenii, sa te duci sa canti la karaoke si apoi sa vii si sa scrii Forta si Gratie sau sa inventezi dispozitive free-energy.

In zona de existenta negativa poti avea un cont de un milion de dolari care nu se va termina decat atunci cand te vei termina si tu.

In zona de existenta pozitiva e mult mai probabil sa ai unul sau mai multe salarii medii pe economie. Retinem ca, in general, oamenii care sunt destepti, oamenii care se guverneaza dupa animite principii in viata si o fac cu integritate si virtute nu vor ajunge sa stranga averi dar nici sa moara de foame. Oamenii care nu vor veni cu o anumita datorie karmica grea la activ nu vor ajunge sa nu aiba din ce trai, la fel cum cred ca nu vor ajunge sa se imbolnaveasca. Ocazional toti ne imbolnavim. Dar per ansamblu boli grave sau probleme de sanatate majore nu ai daca nu vii fie cu DEFICIT KARMIC din alta viata, fie ti-l creezi in aceasta existenta prin lene, prin plafonare, prin raportare usuratica la non-valori. Nu in ultimul rand, bolile sau limitarile materiale draconice mai au si darul de a fi nu atat datorii karmice, cat lectii karmice. Acolo putem ajunge chiar daca nu venim cu o datorie si nici nu ne-o cream, doar pentru ca e necesar sa intelegem niste lucruri importante sau sa dobandim niste repere interioare solide avand ca stimulent boala sau neajunsul astfel incat sa reusim sa ne activam o eventuala misiune importanta a vietii.

Am vorbit de trasaturile pozitivitatii aflate la nivel de trai fizic. La nivel de paradigma, daca pe calea negativa ajungi sa reprezinti factorul reductiv din existenta, pe calea pozitiva esti factorul inductiv. Ca sa fii pe calea pozitiva trebuie sa faci ceva pentru lume si viata. Trebuie sa infuzezi mai multa viata, mai multa constiinta, mai multe inlesniri legitime in acest spatiu, in aceasta societate. Cat timp nu faci asta, esti intr-o zona fara polaritate si devii material de manevra. Calea pozitiva, partea benevolenta din existenta nu te manevreaza, te manevreaza partea negativa, pentru asta este ea aici. Este in natura existentei sale sa fie asa, sa faca lucrurile in felul acesta. Prin urmare, a nu te articula in directia unei decizii constructive cu privire la propria existenta inseamna ca oricum te articulezi dar intr-o directie distructiva. NECHEMAREA ESTE O CHEMARE. Este o chemare la a fi folosit. Tot ceea ce nu cunosti, tot ceea ce nu faci, tot ceea ce nu vrei sa fii - mai stralucitor, mai armonios, mai factor de progres in aceasta lume - va fi folosit impotriva ta. Din acel moment devii SCLAV.

Propun urmatorul exercitiu de imaginatie despre ce inseamna o fiinta realizata pe calea intunerciului vs. o fiinta realizata pe calea luminii:

Si mai e un aspect asupra caruia vreau sa vorbesc.. Observam de-a lungul istoriei ca au existat numeroase reprimari sangeroase ale diferitelor evenimente, unele mai grave decat altele. Dar ceva anume nu s-a intamplat niciodata: o extinctie in masa a unei populatii. Pai daca avem bomba atomica, daca avem o armata de 150.000 de soldati si 70.000 de tarani sau de muncitori care n-au mai nimic, atunci ce te retine pe tine, factor de putere, sa dai cu bomba sau sa razi masa respectiva printr-o directiva data celor cu mintea slaba, angajati si inregimentati la ordin?

Nu vreau sa vorbesc la nivel de efect, la nivel de eveniment, vreau sa vorbesc la nivel de cauza, la nivel de paradigma.

Hai sa ne gandim in felul urmator.. Daca scopul jocului, a tot ceea ce vedem ca se intampla aici, este sa creeze fie polaritate negativa, fie polaritate pozitiva intr-o cat mai mare masura in randul populatiilor acestei planete, in randul fiintelor tridimensionale care acum sunt in numar de 8 miliarde, cum se poate intampla lucrul acesta la un nivel cat mai amplu in asa fel incat la sfarsitul jocului sa putem intr-adevar sa avem niste efective care sa justifice jocul sau, altfel spus, felul dramatic in care acesta a fost jucat?

In primul rand e nefiresc sa joci un joc dramatic dar sa nu ai rezultate. Iar rezultatele asa se cuantifica: cati au ajuns sa joace pe paradigma negativa la nivel de maiestrie si cati au ajuns sa joace pe paradigma pozitiva la nivel de maiestrie? Si dincolo de rezultate, conteaza CE LASI IN URMA. Daca distrugem scoala, degeaba am mai fost la scoala fiindca lasam in urma noastra imposibilitatea ca acel spatiu sa mai fie o scoala pentru multi alti indivizi si multe alte experiente care vor mai urma dupa ale noastre, completandu-le si perfectionandu-le. Si atunci trebuie sa existe acest balans. Oricum e nevoie de timp, oricum e nevoie de continuitate pentru ca o recolta de suflete pe calea negativa sau pe calea pozitiva sa ajunga se produca. Si atunci e nevoie de MODERATIE in cadrul jocului. In acelasi timp jocul trebuie sa se joace pastrandu-si AUTENTICITATEA. Nu poti sa vii tu, oricine ai fii, si sa spui STOP JOC, ridicam cortina, astia sunt raii, astia sunt bunii, cam asta trebuie sa facem noi, hai, coboram cortina la loc si continuam, dar un pic mai moderat ca vedeti ca nu este tocmai in regula ceea ce facem. Asa ceva nu este permis de la legile cosmice, nu trebuie sa vezi ceea ce este in spate. Nu trebuie sa ai acces decat la ipoteza problemei, la resursele proprii si la o parte din resursele societatii in care te-ai nascut pentru ca a-ti juca propriul joc si pentru a-ti face alegerea pana la capat, atestand solutia gasita de tine la problema evolutiei individuale si societale pe o cale spirituala sau pe alta. Iar daca atragi consecinte nefaste catre fiinta ta pe masura derularii modului in care ai ales sa raspunzi la joc (sau sa nu raspunzi deloc), atunci intr-adevar, aceste consecinte sunt suportate.

Daca suportarea consecintelor se intampla adesea fara menajamente la nivel de individ, comunitate, grup social restrans, la nivel de bucata creationala macro, lucrurile sunt plasmuite de asa natura incat, in primul rand sa nu ne distrugem civilizatia si planeta. Un astfel de lucru se pare ca s-a mai intamplat in istoria sistemului nostru solar, se zice cu 500.000 de ani in urma, cand ceea ce acum este centura de asteroizi interpusa intre orbita planetei Marte si orbita planetei Jupiter, era inainte o alta planeta. In astrologie, in metafizica, in ezoterism ea se numeste Maldek, fizica i-a dat denumirea de Phaeton. DISTRUGEREA celei de-a 10-a planete a sistemului nostru solar este un fenomen atestat fizic si metafizic. Insa, de la un astfel de eveniment cosmic s-au tras anumite invataminte si s-au creat anumite planuri prin care o lectie incarnationala de nivel 3D sa se poata derula cat mai autentic posibil dar fara sa conduca la distrugerea unei planete. Pentru ca, inca o data zic, distrugi scoala, distrugi intr-o foarte mare masura si pe scolari, cativa se vor polariza, probabil foarte putini, dar esential o vor face, o parte infima in directia negativa, o alta parte infima in directia pozitiva, dupa care nu mai ramane nimic, ceilalti nu se stie unde se vor duce, s-or duce pe alte planete sa-si continuie existentele, altii vor zabovi prin niste planuri intermediale astrale ca sa se vindece, sa se refaca dupa traume si dupa neintelegeri majore iar experimentul in loc sa produca evolutie prin cunoastere, produce mai degraba stagnare si o trauma foarte mare, care trauma are drept consecinta adesea lipsa de motivatie spre a mai continua experimentul de catre insasi subiectii experimentului.

De aceea sunt niste lucruri extrem de fine care trebuiesc tinute in frau, fiinte suficient de evoluate de aici dar si din alte planuri, care nu se vad dar care sunt esentiale pentru felul in care decurg lucrurile, avand menirea de a avea grija de acest fin balans intre ceea ce inseamna autenticitatea jocului, rezultatele in materie de recolta, continuitatea procesului de invatare si conservarea planetei precum si a populatiilor sale cat mai bine, cat mai mult, dar nu in mod ultimativ in detrimentul jocului. Poate la un moment dat in detrimentul jocului dar trebuie avut in vedere atat jocul cat si subiectii lui. Nu poti sa faci abstractie de nici unii. Daca ii scoti de pe tabla de joc pe prea multi, nu mai ai ce joc sa joci, daca distrugi planeta ai distrus cadrul jocului si tot nu ai facut nimic, iar daca ai grija de amandoua trebuie sa fii atent la autenticitatea jocului, la ingenuitatea lui, la felul cum acesta decurge fara ca noi sa stim prea multe lucruri inainte de confruntarea cu ele. In mod normal ne vor fi accesibile doar acele lucruri care ne sunt necesare pentru a descoperi singuri cele mai multe dintre aspectele lipsa, mergand in felul nostru pana la capatul propriei experiente creationale, pe drumul spiritual mai devreme sau mai tarziu ales.

Asadar..

Iata-ne in 2020, un an de gratie zic eu, fiindca ajungem tot mai multi dintre noi sa avem o idee destul de clara despre ceea ce traim. Am atins acest punct in evolutia noastra. E fantastic din punctul meu de vedere! Este fantastic faptul ca eu sau oricine altcineva, in acest moment, pe aceasta planeta, poate sa vada ambele jumatati ale monedei si sa vorbeasca despre ele pe intelesul a destul de multe persoane care pot sa inceapa sa-si duca astfel existenta la un nivel mult mai intim conectat cu jocul si cu insasi scopul jocului. Cu sanse tot mai mari de reusita si cu sanse tot mai mari de autoconservare cel putin de partea pozitiva a existentei, pentru ca eu unul acolo sunt, de aceasta apartin si despre ea pot sa vorbesc. Despre partea cealalta pot sa vorbesc intr-o buna masura INTUITIV, intr-o mica masura EXPERIENTIAL si deloc din punct de vedere AL APARTENTEI mele la ea.

Consider aceste informatii de o importanta cruciala pentru ca surprind esenta existentei noastre in acest spatiu-timp planetar, a insasi istoriei noastre aici. Ajungem asadar sa intelegem aceasta istorie la un anumit nivel care sa ne permita ridicarea jocului planetar al dualitatii la un standard de calitate suficient de inalt incat sa nu mai fim nevoiti niciodata sa ne batem cuie in cap, in maini si in picioare ca sa pricepem ceva din Creatia asta, din viata noastra aici si din.. grandiozitatea jocului.