Interactiunea dintre lumina si campurile gravitationale ale obiectelor ceresti
O curiozitate / paradox: desi fotonii nu au masa, lumina este afectata de gravitatie. Ea este atrasa in interiorul gaurilor negre de gravitatia enorma existenta dincolo de orizontul evenimentelor - acea linie circulara imaginara de demarcatie din interiorul unei gauri negre dincolo de care nici un corp avand masa si nici macar lumina nu mai poate scapa gravitatiei uriase a vortexului.
Daca MATERIA (corpurile grele si orice particula purtatoare de masa) este influentata de gravitatie, totusi cum explicam acest lucru in cazul cuantelor de lumina CARE NU AU MASA, a fotonilor?
Conform modelului curent al fizicii cuantice, gravitatia este cea care leaga efectiv spatiul si timpul intr-o tesatura cosmica fara gauri, intreruperi, sincope. Lumina intotdeauna va calatori intr-o directie dreapta (pe drumul cel mai scurt) intre doua puncte ale acestei tesaturi. Cand lumina trece pe langa un corp masiv (avand o masa foarte mare), ea continua sa circule in linie dreapta pe suprafata tesaturii universale spatiu-timp, insa datorita faptului ca aceasta suprafata spatiu-timp se contorsioneaza in jurul corpului cu masa mare, drumul luminii intre doua puncte din spatiu apare contorsionat sau curb.
Daca obiectul cosmic poseda o masa tinzand catre infinit, precum in cazul gaurilor negre unde materia tinde sa fie redusa la volum 0 si masa densitate infinita, atunci curvatura spatiu-timp este atat de pronuntata, incat cea mai scurta cale dintre doua puncte A si B devine o bucla de vortex care se adanceste la infinit si din care, odata ajunsi pe marginea ei, indiferent ca suntem lumina sau materie, nu vom mai putea iesi afara. Lumina este in mod direct afectata de prezenta gaurilor negre si a corupurilor masive in general, insa nu de atractia gravitationala a lor de genul celei pe care o resimtitm noi pe pamant, ci de curvatura spatiu-timp pe care gravitatia intensa o genereaza in tesatura universului.
Pe distante macrocosmice, LUMINA prin Univers nu de deplaseaza uniform si rectiliniu, ci in felul urmator:
Contribuie financiar..
Existenta unei astfel de lucrari presupune o investitie continua de timp, inspiratie si energie in cercetare si dezvoltare. Sustinerea financiara de care are nevoie acest proiect poate asigura consacrarea deplina a eforturilor depuse inspre aducerea in manifestare a unei noi cunoasteri, capabila sa interconecteze in mod benefic toate aspectele care ne guverneaza existenta si care conteaza cu adevarat.
Experiente de cunoastere..
Contact..
Autor: Eduard IrimiaLocatie: Bucuresti, Romania
Mai multe informatii: Despre autor
E-mail: fortasigratie@protonmail.com
Din invataturile altora..
- "Daca s-ar baza toti pe premiza ca lucrurile unanim acceptate sunt si adevarate, nu ar mai exista speranta de progres."
~ intelepciune contemporana
- "In principal sunt doar doua greseli pe care poate ajunge sa le faca cel aflat pe drumul catre adevar: prima este sa nu mearga pana la capat, a doua este sa nu inceapa." ~ Buddha
Inscrie-te pentru noutati..
Pentru a evita ca mesajele sa ajunga in SPAM,
iti recomand sa adaugi la contactele din contul tau de e-mail adresa info@fortasigratie.ro
Faza a)- se transforma in energie.
Faza b)- se transforma in informatie.
Pe baza acestor faze de transmutare / conversie, prin acceleratie torsionica superluminica, e pompat apoi in alta locatie de Univers, fie corespunzand aceleiasi realitati metrice si reluandu-si forma initiala, fie in alta realitate si avand o forma sintonica dimensional respectivei realitati noi.
In ceea ce priveste itinerariul materiei (devenita info-energie) dincolo de singularitate, am rezerve serioase asupra modului de prezentare enuntat in comentariu.
Trebuie sa-mi cer scuze, fiindca din neatentie am scris definitia lui G exact invers. Adica g-ul este dat, la nivel macroscopic, de raportul dintre suprafata integratoare (pe care se aduna toate contributiile de camp gravific) si suprafata (sectiunea) totala (data de suma tuturor sectiunilor generatoare de camp gravific din volumul corpului) generatoare de camp gravific. Iar la nivelul nucleonilor g_n este dat de raportul intre sectiunea de refulare a eterului si sectiunea de aspiratie a eterului. g_n=8/(4*pi*k) = g+5,7%. Aici 1/(4*pi*k) este epsilon0 (= permitivitatea electrica a vidului). In care k este factorul interactiunilor electrice k=9*10^9 [(N*m^2)/(C^2)]
Formulele prin care se deduce valoarea lui g_n se gasesc intr-un fisier postat pe astronomy.ro la sectiunea de fizica. O verificare simpla a acestei teorii ar fi data de explicarea faptului ca fluxul mareic al oceanului planetar are aceeasi amplitudine si pe fata indreptata spre Luna si pe partea opusa. O confirmare a fluxului eteric de aspiratie al planetei ar fi data de experimentul Pound-Rebka.
Cand definiti sectiunea totala generatoare de camp ca fiind suma sectiunilor generatoare de camp din volumul corpului aveti si o metoda de a identifica numarul acestor sectiuni potential infinite ca numar?
Cand scrieti g_n = g + 5,7% va referiti la g-ul Pamantului (acceleratia gravitationala in campul gravitational al Pamantului, care are valoarea de 9,8 m/s^2)? Si cand scrieti 5,7% ar trebui sa spuneti si din ce. Doar 5,7% nu inseamna nimic.
In alta ordine de idei, puteti infirma sau confirma prin intermediul cunostintelor dvs. (teoretice si practice) urmatoarea constatare despre care mi-a scris un domn acum aproximativ 3 ani? Redau textul interpelarii: "De curind, cu ajutorul unor experimente, am obtinut dovezi ca centrul magnetic pamintesc este cel care intretine fortele permanente ale magnetilor permanenti. Un alt experiment scoate clar in evidenta cum sunt intretinute de cimpurile magnetice miscarile de rotatie si de revolutie ale tuturor planetelor din sistemul solar interior."
Este regretabil faptul ca nu pot sa corectez greselile de redactare. Am scris din neatentie G-ul cu litera mica si se confunda cu acceleratia gravitationala g. G este constanta interactiunilor gravifice. Si din rationamentele mele rezulta ca este fizic un adimensional adica este doar un numar. Si am postat pe -astronomy.ro- rationamentul prin care se gaseste semnificatia fizica a lui G=6,67*10^-11 [(N*m^2)/(Kg^2)]=ad. Pe modelul cilindric inelar al nucleonilor se gaseste ca factorul gravific nuclear Gn ar fi egal cu 8*epsilon0. Si este cu 5,7% mai mare decat factorul G macroscopic determinat prin experimentul lui Cavendisch. La modelul cilindric inelar al nucleonilor se ajunge urmarind consecintele pe care le produce identitatea dimensionala masa-sarcina [M]=[Q]. Identitatea aceasta, daca nu este inclusa in sistemul teoretic al fizicii, este respinsa categoric de toti savantii nostri. Savanti care nu-si fac deloc timp sa verifice argumentele teoretice ale acestei asertiuni.
1) Cand spun suprafata integratoare spun suprafata sferica in care este inchisa masa, sursa generatoare de camp gravific. Suprafata care limiteaza corpul in spatiu.
2) Se aduna masele tuturor nucleonilor din componenta masei unui corp, considerate ca mici sfere generatoare de camp gravific.
3) Am scris din neatentie factorul gravific neutronic Gn cu litera mica si se confunda cu acceleratia gravifica terestra g. Este regretabil ca nu ne lasa nici-o posibilitate de corectie a erorilor de redactare. Am vrut sa spun ca factorul gravific neutronic Gn este cu 5,7% mai mare decat factorul gravific determinat prin experimentul Cavendisch. Explicatia sta in angrenajul nucleonilor in edificiul nuclear, cand unele sectiuni de refulare dispar prin compensarea fluxurilor de refulare.
4) Dupa mine gravitatia nu are legatura cu campul magnetic. Fiindca in structura campului magnetic sunt circulatii eterice cu viteze mult mai mari decat in structura campului gravific. In campul magnetic apare in plus viteza de translatie a sarcinilor electrice componente ale curentului generator al campului magnetic. Adica H= v*a. Pe cand in campul gravific avem doar acceleratia gravitationala, in cazul Pamantului este notata cu g=9,8 (m/s^2)
Iar acolo unde mentionati constanta gravitationala G, nu va refereati la constanta g (acceleratia gravitationala de 9,8 m/s^2).
Cu atat mai mult, nereferindu-va nici la acceleratia gravitationala (g) si nici la greutatea corpurilor (G), un factor sau o constanta ar trebui notate diferit. De exemplu: constanta interactiunilor gravifice ar fi, dupa parerea mea, c_ig, iar factorul gravific nuclear (neutronic) f_gn. In acest fel nu ar mai exista nici un fel de confuzie intre aceste marimi si alte marimi, intrucat reprezentarea simbolica a marimilor noi nu se va suprapune peste a celor vechi (din fizica clasica).
Doriti sa fac eu aceste modificari (sau altele)?
Vreau sa spun totusi ca in postarile anterioare am omis sa spun ca factorul k care apare in formula permitivitatii electrice (zisa epsilon zero), este factorul interactiunilor electrice k=9^9 [(N*m^2/C^2)]. Si dupa deductiile mele este tot un adimensional, care ar reflecta acelasi raport ca si in cazul lui G. Dar in plus ar fi egal cu numarul de unde componente ale fotonului gama de la anihilarea electronului cu pozitronul. Adimensionalitatea lui k rezulta si la descifrarea constantei de actiune h, dar si la analiza dimensionala, in SI a circuitului RC. Eu la notatia marimilor si a constantelor fizice sunt conservator si tin la notatia clasica, cunoscuta de toata lumea.
PS. Am uitat sa mentionez faptul ca formula lui Gnuclear dovedeste faptul ca gravificul este derivat din electric.
Si apoi am uitat sa-ti multumesc pentru lamuririle pe care mi le-ai trimis. Daca poti cumva sa instalezi aplicatia atasamentului, as posta fisiere in format pdf, cu argumentarile matematice elementare ale asertiunilor din postari
Postez aici link-ul la care se gaseste teoria alcatuita de mine, pentru explicarea atractiei gravifice dintre masele de substanta neutra electric.
http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=12731&postdays=0&postorder=asc&start=0
Modelarea mecanismului gravitatiei se bazeaza pe concluziile care rezulta din identitatea dimensionala masa-sarcina. Identitate a carei argumentare se gaseste la likul de mai jos.
https://forum.scientia.ro/index.php/topic,5219.0.html
Identitatea dimensionala masa-sarcina ne da semnificatia fizica a marimilor fizice. Cu aceasta semnificatie si cu legile din cuantica si din electro-magnetism am putut sa modelez particulele elementare, ca motoare electrice rotative de foarte mare putere. Pe modelul particulelor elementare am dedus circulatia eterului prin structura dinamica a particulelor. Circulatie care este argumentata la link-ul urmator.
https://forum.scientia.ro/index.php/topic,5265.0.html
Prin urmare, ca sa incerc sa inteleg teoria enuntata, am o prima intrebare: ce inseamna "am modelat particule elementare"? Motorul electric rotativ exemplificat este cu titlu de comparatie simbolica sau face referire la un motor fizic realizat efectiv pe baza teoriei particulelor?
Dl. Eduard
Inseamna ca folosind semantica marimilor fizice, data de identitatea dimensionala masa-sarcina, precum si legile din cuantica, mecanica si electromagnetism, am putut sa descifrez structura dinamica a particulelor elementare, structura pe care se pot determina paramerii fizici asemenea motoarelor electrice. Structura aceasta este compatibila cu dualismul unda-corpuscul, cu lipsa retro-radiatiei, cu sinfazarea campurilor electric si magnetic in sanul undei si cu conversia fotonilor in particule si a particulelor in fotoni, in procesul anihilarii particulelor cu antiparticulele.
Si am gasit ca la nivelul fiacarei semiunde (la nivelul fiecarui curent din semiunda) forta electromagnetica propulsoare este egala cu forta de inertie. La fel puterea electromagnetica este egala cu puterea mecanica. Exact ca la motoarele electrice.
Eu am argumentat ca fotonii sunt structuri dinamice similare motorului electric liniar. Lumina pare a fi o structura de unde, dar de fapt este o structura de motor electric liniar, in care se gaseste acelasi echilibru intre forta de inertie si forta electromagnetica de la nivelul fiecarei semiunde si aceeasi egalitate intre puterea electromagnetica si puterea mecanica. Structura de curenti periodici transversali la directia de propagare da aspectul ondulatoriu al luminii. Dar in vidul fara densitate, fara de inertie, fara coeziune si fara elasticitate, nu poate functiona mecanismul undelor, care cere transformarea succesiva a unei forme de energie in alta. Lumina este deci translatie de substanta (de structura dinamica). Inertia luminii explica simplu lipsa retroradiatiei, care ar trebui sa apara conform principiului Huygens-Fresnel. Putem spune ca lumina este doar un relief electromagnetic, care luneca hidrodinamic prin oceanul eteric. La interactia cu substanta, prin efectul inductiei electromagnetice, sarcinile electrice din structura substantei sunt puse in vibratie. Si aceasta face ca lumina sa apara ca un proces vibratoriu. Situatia este asemanatoare cu discul de pikup, care fiind in rotatie, pune in vibratie acul dozei, fara ca pe disc sa existe vreo vibratie. La linkurile de mai jos sunt postate topicuri cu parametrii fizici ai fotonului in vid si in atom si cu interpretarea hidrodinamica a fortei electromagnetice, propulsoare a structurilor dinamice ale fotonilor si ale particulelor elementare.
http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=16743&postdays=0&postorder=asc&start=0
http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=171656#171656
http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=169489#169489