Forta si Gratie

Imperialismul si dictaturile tiranice. Sistemul comunist. Iosif Vissarionovici Stalin.

Atunci cand in istoria civilizatiilor au aparut imperii, a fost vorba, fara exceptie, de un cult al liderului suprem - acea persoana capabila, mai mult decat oricare alta, sa speculeze tot ceea ce contemporanii sai adopta ca fiind doctrina lor, atitudinea lor despre viata, povestea in care cred, aferent la care liderul creeaza din aproape in aproape tot atatea diversiuni si conexiuni pe cat sunt necesare pentru alimentarea unei scheme de putere si control special conceputa ca o plasa de suflete. Cine are capacitatea sa foloseasca informatia si energia pentru a specula in favoarea sa raporturile dintre indivizi, poate ajunge sa controleze plasa, practic sa-si creeze propriul imperiu pe Calea Negativa a Serviciului Orientat catre Sine.

Ce inseamna sa te afli intr-un joc de tip plasa de suflete? Acesta fiind un joc al falsitatii si nu al onestitatii, falsitatea are propriile ei legi dupa care functioneaza si se autoguverneaza ca si cale de putere. Acei indivizi care au devenit de-a lungul timpului lideri supremi, s-au folosit de parghiile si de mijloacele speculative pe care insasi societatea contemporana lor le-a pus la dispozitie, in scopul construirii, cu rabdare si precizie, a propriei ascensiuni catre varful unei structuri la baza careia milioane de oameni trudesc ca sa cladeasca ceea ce liderul decide. O ascensiune pe cat de periculoasa, pe atat de curajoasa, insa aproape fara exceptie caracterizata de manipulare, secrete, ocultism, abuz, exploatare, cruzime, genocid.

Adesea vorbim de lideri mondiali dispunand de o CAPACITATE DE MANEVRA concentrata IN MAINILE UNUI SINGUR OM de-a dreptul halucinanta. Totusi se pune intrebarea: daca atat de putini oameni dispun de atat de multa putere, daca printr-o simpla apasare pe buton pot detona o bomba atomica, atunci de ce nu o fac? De ce toate aceste razboie multe si marunte, intrigi, subterfugii, legi anoste, represiuni, minciuna si demagogie diseminate la nivelul unei lumi intregi printr-un intreg aparat media propagandistic mentinut activ cu pretul unor costuri de timp, energie si resurse materiale si umane de-a dreptul incredibile? Deoarece ideea de baza, performanta, realizarea, nu sta in cat de multi oameni poti sa omori fara un scop si fara un joc. In acest sens, foarte multi spun ca Hitler a fost un dement, Stalin a fost un psihopat iar Gingis Han a fost un dezaxat pentru care nu a contat nimic altceva in viata decat razboiul. Eu personal nu as spune DOAR asta. Pentru ca un om care este DOAR un psihopat, un dement sau un dezaxat nu poate ridica un imperiu sub el. Cei care au ajuns de-a lungul timpului in fruntea imperiilor - din punct de vedere al esentei lor de gandire si manifestare - sunt in primul rand buni strategi in mecanismele subjugarii omului de catre om la scara sociala, apoi niste indivizi cu o mare ambitie, iar nu in ultimul rand cu extrem de mult curaj in a-si stabili si urma obiectivele, utilizand la maximul de potential toate mijloacele pe care le au la dispozitie pentru a-si atinge tinta, cu toate riscurile implicite si explicite, servindu-se in acest sens de structuri tematice, grupuri de interese si societati oculte care depasesc cu mult in amploare si complexitate cadrul unor simple faradelegi sau varsari de sange ocazionale.

Dovada stau inregimentarile sociale realizate in numele unui singur om pe aceasta planeta. Si vorbesc aici de indivizii care le-au creat efectiv, nu de cei care le-au mostenit. Un etalon ca si geniu absolut al raului imperialist, un om care fara doar si poate si-a inteles menirea si a pus in aplicare esenta doctrinara a curentui negativ pe care l-a manifestat pana aproape de perfectiune, totodata cel mai prolific dictator si tiran al tuturor timpurilor - consider a fi fost Iosif Vissarionovici Stalin.

Ca sa poti sa tii in viata o structura imperialista de o asemenea amploare, ca sa-o poti controla intr-atat de abuziv si la asemenea dimensiuni ale constrangerii si haituirii precum se stie ca s-a intamplat in Uniunea Sovietica, iar constructia aceea sa continue sa se alimenteze de undeva ca sa nu se prabuseasca sub propria greutate ca urmare a tensiunilor uriase din interior, iti trebuie o cale prin care sa ajungi nucleul, intersectia si statia principala a drumurilor tuturor celor care - in mod direct sau indirect - te legitimeaza pe tine, reprezentant al puterii la varf, sa te folosesti de resursele lor pentru a construi dupa propriul chip ceea ce ei nu au reusit ei sa realizeze dupa al lor.

Cu atat mai mult e investit si legitimat un astfel de curent cu cat exista perioade lungi in istoria lumii in care multimi intregi de omeni au ales sa traiasca intr-o acalmie generalizata, fara sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri, nederanjandu-se sa fie, sa faca si sa vrea mai mult decat ceea ce li s-a dat de-a gata, sub forma de "trebuie sa..", de catre lideri adoptati orbeste si ascultati fara discernamant. Oamenii acestia multi, traindu-si viata intr-un spatiu mental ingust, au demonstrat, prin puterea exemplului istoriei, ca pana si NECHEMAREA ESTE O CHEMARE. In momentul in care nu manifesti o aspiratie catre ceva mai inalt, mai cuprinzator, care sa te predispuna catre o cunoastere si implicit o putere si o stralucire aparte, este ca si cum aceasta ar fi de fapt chemarea ta: de a te lasa folosit pentru a ti se arata cum este sa fii lipsit de putere, de cunoastere, de intitativa si entuziasm, cum este sa nu cauti, sa nu te preocupi, sa nu ai nimic de oferit ci doar niste dorinte de indeplinit. ATUNCI APAR DICTATORII, care nu au nimic de oferit, ci doar isi implinesc prin tine propriile nevoi meschine, dorinte nevrotice si viziuni megalomane. Practic ti se pun in fata doua optiuni: pe de-o parte non actiunea, non simtirea, non gandirea, pe de alta parte dedicarea, consacrarea, inaltarea prin gandire, simtire si actiune. Cand coparticiparea ta la viata este scazuta, atunci vine cineva si iti ia energia si sansa pentru a o potrivi, ajusta si alinia cu propriile interese, nevoi si obiective mai articulate si mai pline de sansa decat au fost ale tale vreodata. In general asa au functionat lucrurile in istoria cunoscuta din acest Spatiu-Timp planetar tridimensional.

Iosif Vissarionovici Stalin este povestea ascensiunii liderului suprem catre acea pozitie de la varful unui imperiu prin intermediul careia, in urma tuturor masinatiunilor, a tuturor asezarilor si reasizarilor de forte din teritoriu, un singur individ ajunge la un moment dat sa controleze TOT. Este incununarea cu succes a manifestarii unei constiinte negative la potentialul ei suprem. Sa ajungi sa controlezi o populatie intreaga si, in numele doctrinei din spatele controlului, sa ajungi sa omori timp de zeci de ani zeci de milioane de oameni aplicand cu o consecventa diabolica - peste tot ce nu concorda cu propriile asteptari - un aparat coercitiv pe care l-ai creeat si pe care continui sa il alimentezi si sa il dirijezi minutios moment de moment, este o realizare pe care nu o putem include la capitolul “DOAR dementa, DOAR psihoza, DOAR turbare”.

Nu este o lucrare in care vrei sa ai mai multi bani si pentru asta faci anumite compromisuri. Este un nivel la care nu mai conteaza avutia cuantificabila in iahturi private si masini colectionate, nu mai conteaza ce cred altii, nu mai conteaza nimeni si nimic din ce nu este in asentiment cu dobandirea de control si suprematie asupra unei lumi intregi. Este o lucrare prin care liderul suprem isi atesta pe Calea Negativa insasi ipostaza de co-Creator prin faptul ca, ajungand o figura centrala a curentului de negativitate planetara si propunandu-si sa faca in asa fel incat toate fortele disponibile sa graviteze in jurul sau, el ajunge practic sa organizeze si sa orienteze o structura umana de sute de milioane de oameni intr-o singura directie: aceea a propriei ascensiuni catre o putere absoluta.

Este o realizare pe care daca o privim in ansamblul ei holistic, ajungem sa intuim faptul ca nu poate fi deloc intamplatoare si nu poate fi nici opera de creatie a unui individ schizofrenic, haotic si pierdut.

In cazul in care curentul pozitiv de pe planeta nu este la fel de FOCUSAT si suficient de MOTIVAT in a-si face treaba lui iar majoritatea indivizilor doar mimeaza pozitivitatea, atunci nu ar trebui sa ne (mai) mire ascensiunea fulminanta a unui astfel de lider aflat in serviciu fata de Sine care, folosind exact ceea ce tie iti lipseste, vine cu o putere si o determinare atat de mari pe un drum al lui si al clanului/ gastii/ grupului ocult din care face parte ce arunca in derizoriu drumul tau si al celor ca tine, astfel incat iti este aproape imposibil sa contracarezi un asemenea curent dezlantuit de acaparare si dominatie. Disciplina unui lider, rabdarea, cosacrarea si asumarea vizavi de o dinamica a constrangerii si inrobirii pe un context civilizational care o favorizeaza, creeaza in timp un asemenea aplomb de curent cauzal favorabil liderului, incat, daca in contrabalans nu apare un contra curent cu o contra menire si o contra stralucire de partea pozitiva a existentei, devine din ce in ce mai probabila ascensiunea prin posesivitate, manipulare si agresivitate a unor personaje fara scrupule, pe care nu ti le-ai dori ca factori decizionali nici in cele mai intunecate cosmaruri.

La capatul unor astfel de perioade de criza evolutiva, in decursul carora s-au petrecut cam toate ororile imaginabile, se intampla sa urmeze, invariabil, momente de trezire, de creatie febrila, de contributie nemijlocita a populatiilor la mersul lucrurilor inspre un progres compasiv, responsabil, articulat si definitoriu al societatii, atat material cat si spiritual. Directiile, traiectoriile, consecintele si premisele noi care se creeaza astfel, s-a dovedit de multe ori ca nu ar fi putut sa existe fara perioada mai mult sau mai putin dramatica de dinaintea lor.

Suntem inca intr-un moment al existentei pe aceasta planeta in care se demonstreaza clar, inca o data daca mai era cazul, ca majoritatea oamenilor ajung sa faca lucruri de calitate nu dintr-un bun simt interior sau dintr-o chemare cu care s-au nascut si pe care si-au cultivat-o atent si responsabil de-a lungul timpului, ci prin constrangere si visceralitatea experientei. Doar astfel majoritatea omenilor incep sa-si puna intrebari, sa-si caute raspunsuri, sa intre in adancimea lucrurilor, sa inteleaga consecintele nepasarii lor, practic sa ajunga sa se implice activ in construirea si sprijinirea unui parcurs de viata benevolent si pro-activ, in locul unuia preponderent promiscuu si pasiv. O societate promiscua si pasiva este acea societate in care calitatea de co-Creator a indivizilor ei ramane intr-un stadiu infantil de dezvoltare, in timp ce o societate benevolenta si pro-activa este acea societate in care Creatorul din individ se trezeste si ajunge sa-si desfasoare propria lucrare angrenand in ea empatie, vocatie, motivatie, elevatie.

Cand vorbim de o super-putere din istoria civilizatiilor precum a fost Uniunea Sovietica a lui Stalin, vorbim automat de legitimitatea existentei sale pe planeta. Aparatele represionare din toate locurile si din toate timpurile s-au consolidat pe lipsa de gandire, simtire si actiune a populatiei vizavi de lucrurile cu adevarat importante la nivel de individ si civilizatie. Adica, in mare si foarte concis, pe LIPSA DE MERITE. Elitele intunecate - precum comunistii din generatia lui Lenin - aflandu-se, la randul lor, intr-o pronuntata stare de auto-iluzionare, au deschis cutia Pandorei acceptand autoritatea neingradita a lui Stalin prin investirea sa ca lider suprem si aprobarea masiva a crimelor sale, acest act generand consecinte dintre cele mai grave chiar asupra lor, ei devenind ulterior tintele aparatului stalinist criminal creeat prin mijlocirea propriilor decizii usuratice si slugarnice.

Putem spune asadar ca, prin disponibilitatea pe scara larga si la toate nivelele catre o stratificare atat de perversa a puterii, semintele raului au putut fi adanc implantate si apoi pe larg diseminate. S-a ajuns astfel la un sistem ierarhic de control si suprematie alcatuit din tot atatia oameni pe cati i-au cazut victime. La varful lui: Iosif Vissarinovici Stalin.

Abuzurile din timpul acestei dictaturi au urcat pana la o cota cantitativa si calitativa a raului ne mai atinsa nicicand in istoria planetei. In timpul guvernarii Stalin (1923-1953) au existat mai multe perioade de o cruzime greu de imaginat: Colectivizarea Fortata 1928-1940, Foametea Neagra 1932-1933, Marea Teroare 1936-1938, Cursa Inarmarii Nucleare inceputa in forta in 1945.

In afara acestor perioade s-au remarcat presiunile uriase intreprinse peste tot in URSS in vederea depasirii planului de productie. Pentru orice nerealizare erau gasiti sabotori, fara exceptie condamnati si executati sau deportati. Sentinta, fara drept de apel, era aplicata in cateva zile. Cu timpul, vanatoarea de vrajitoare s-a generalizat, fiind eliminate prin tot felul de pretexte toate elementele considerate periculoase din punct de vedere politic: fosti chiaburi, fosti functionari taristi, fosti membri ai altor partide, profesori universitari, cercetatori, astronomi, medici, artisti, scriitori, oameni de teatru si ziaristi, invinuiti cu totii ca promoveaza puncte de vedere straine, dusmanoase, sfidatoare la adresa realismului socialist si liderului sau suprem. N-au scapat nici ofiterii Armatei Rosii. A fost executat maresalul Tuhacevschi, comisar adjunct la aparare si principal initiator al modernizarii Armatei Rosii. Alaturi de el au fost executati alti 63 de generali de armata, 154 generali de divizie din 186, 980 de ofiteri superiori, 8 amirali din 9, 16 comisari de armata din 16.

In decursul anilor, o mare parte din liderii comunisti de sub anterioara administratie - a lui Lenin - au fost executati sub acuzatia de tradare. In 1938, omul care a condus primele epurari, Henric Iagoda, a fost el insusi trimis in judecata si executat pe loc, dupa ce si-a "recunoscut" vina. Si succesorul sau, Nikolai Iejov i-a impartasit soarta. Ulterior, purificarile au ajuns sa-i vizeze chiar pe membrii la varf ai partidului comunist. Stalin a fost un ucigas de comunisti mai eficient decat s-a dovedit vreodata politia tarista! De exemplu, dintre membrii Comitetului Central alesi in 1934, mai mult de doua treimi au fost omorati in epurarile sau asasinatele care au urmat.

Creearea unui aparat de politie politica utilizat pe scara larga intr-un program de arestari arbitrare si pedepse pe termen lung in inchisori sau lagare de munca pentru oricine ar fi indraznit sa exprime altceva in afara principiilor si realizarilor agreate de Stalin, a creeat probabil cea mai autoritara dictatura a tuturor timpurilor, o structura de guvernare care se insinua in toate aspectele vietii, anihiland la o cota nemaintalnita libertatea de creatie si libertatile civile.

Viata personala a lui Stalin nu a stat nici aceasta sub alte auspicii decat cele din cariera sa politica. El s-a nascut in 1879 in orasul Gori din Georgia, in Caucaz. Stalin era sarac lipit pamantului. Tatal lui, un cizmar betiv, l-a terorizat si l-a desfigurat in batai pana la varsta de 11 ani, cand a murit subit. Stalin a urmat cursurile scolii confesionale din Gori, apoi cele ale seminarului teologic din Tifilis, de unde a fost exmatriculat in 1899 pentru ca a raspandit idei antisemite. S-a dezis de religie adoptand teoria Darwinista a evolutiei speciilor si a promovat ideea epurarilor etnice. S-a casatorit in 1904 dar sotia sa a murit dupa 3 ani de tuberculoza. Singurul lor copil, Iacob, a cazut prizonier la nemti in primul razboi mondial. Germanii i-au propus lui Stalin sa-l elibereze la schimb cu un ofiter german, dar acesta a refuzat, explicand ca un soldat nu poate valoara mai mult decat un ofiter, Iacob murind intr-un lagar german. In 1919 Stalin s-a recasatorit. A doua lui sotie a murit in 1932. Potrivit versiunii oficiale, aceasta s-a sinucis, insa circula zvonul potrivit caruia chiar Stalin ar fi omorat-o sau ar fi dispus sa fie asasinata. Din aceasta a doua casatorie au rezultat doi copii. Baiatul, ofiter in cadrul fortelor aeriene sovietice a devenit alcoolic si a murit in jurul varstei de 40 de ani. Fiica nu a suportat regimul tatalui sau si a fugit din URSS, stabilindu-se in 1967 in SUA.

Violenta lui Stalin era produsul adeziunii bolsevice la ideologia marxist-leninista. Potrivit conceptiei marxist-leniniste despre progres, exista patru faze ale dezvoltarii unei societati: sclavia, feudalismul, capitalismul si comunismul. Aceasta viziune materialista despre lume si viata arata ca din sistemul economic deriva toate celelalte sisteme (social, juridic si de cultura). De asemenea, se dezvolta conceptia DETERMINISMULUI, potrivit careia fiecare individ dintr-o clasa are un gen de comportament indus nu de gandirea individului ci de clasa careia ii apartine si de aceea el trebuie sa preia identitatea grupului renuntand la propria identitate si individualitate, prin formarea sa în lumina principiilor noii societati comuniste. Acest concept determinist este cel care a fost folosit la justificarea existentei lagarelor de reeducare, in care au murit milioane de oameni in decursul secolului XX, in Rusia sovietica a lui Stalin, China lui Mao, si in celelalte state "fratesti". De asemenea, comunistii au nationalizat proprietatile private prin procesul de colectivizare in agricultura, sau etatizare in industrie si comert, impiedicand astfel accesul alternativ la resurse al celor care alcatuiau societatea comunista.

Modul de implementare a comunismului a fost bazat pe doua coordonate: mistificare si teroare. Cu radacini in miscarile socialiste si anarhiste, comunismul s-a promovat pe sine prin teoria egalitarismului si bunastarii impartasite dar purtand in substratul discursului sau elemente cu evidente conotatii diabolice: in ideologia comunista implementata in URSS au existat doua mijloace de manipulare a societatii care s-au folosit apoape fara exceptie - minciuna si violenta - cu nenumarate forme de manifestare de-a dreptul grotesti. Chiar daca spune ca vizeaza nasterea unui om nou, comunismul depersonalizeaza si dezradacineaza pana cand substanta umana isi pierde consistenta, ramanand doar invelisul corporal. Intreaga interioritate este dinaminata si se naste HOMO SOVIETICUS, un humanoid ce are la baza existentei sale o grila morala conform careia doar ce slujeste sistemului este bun si sfant. COMPONENTA DEMONIACA din structura unei astfel de constructii este demonstrata poate cel mai bine prin obstinatia cu care masinaria comunista vizeaza inregimentarea individului in sistem, fapt care duce neindoielnic la o demonizare prin abrutizare. Se opereaza falsificarea tuturor valorilor, a istoriei si in consecinta a existentei insasi.

Putem sesiza totodata o violenta verbala evidenta la nivelul discursului oficial, operandu-se pe aceasta cale mutatii de baza in limbajul popular, care ajunge sa isi piarda naturaletea, firescul si cursivul, nascandu-se acel monstru lingvistic numit „limbajul de lemn”.

Liderii comunisti, atat cei sovietici cat si ceilalti, supusii lor mai mici din Asia ori din Europa de Est, dovedesc un accentuat apetit pentru CULTUL PERSONALITATII, ceea ce a condus la organizarea de manifestatii monstruoase dar si la ivirea unui panteon comunist ale carui personaje au ca trasaturi definitorii cruzimea si o infinita admiratie de sine, fenomen care ii va incita mereu pe liderii comunisti sa-si DEVOREZE supusii. Acesti supusi ajung sa nu mai conteze ca persoane, ei devenind doar parte integranta din masinaria de represiune / propaganda / constructie / reconstructie si, uneori, de razboi. Iar masinaria comunista rezultata din imbinarea tuturor subansamblelor sale este pusa ultimativ in slujba psihozei liderului, pentru atingerea scopurilor sale meschine si megalomane de control si dominatie a toti si toate. Nu exista alte scopuri mai inalte si nici alte ratiuni de a fi in cadrul unei astfel de lucrari.

Sirul nesfarsit de crime si atrocitati care au inundat tarile comuniste nu pot fi privite de constiinta occidentala ca straine ei. Vinovatia nu se opreste la granitele statelor neimplicate in mod direct sau neparticipante nemijlocit la genocid, ci se regaseste in educatia, justitia, relatiile diplomatice si sistemele organizationale care nu au infierat comunismul drept ceea ce este, o institutie demonica implicata pana la la refuz in crima, tortura si sclavie. In abuzuri de asemenea dimensiuni nimeni nu ramane inocent, inocenta se pierde odata cu prima victima ignorata.

Inlocuind un abuz cu altul (puterea opresiva burghezo-mosiereasca si latifundiara cu puterea parvenitilor de 3-5-8 clase ajunsi in varful unei ierarhii sociale pe care o guverneaza pe un fundament de razbunare, turnatorie si represiune), comunismul ne arata IPOCRIZIA societatilor involuate care nu doar ca nu inregistreaza progres spiritual, dar practica fara discernamant rotatia habotnica a cadrelor pe o structura de organizare si administrare eminamente groteasca, numind asta progres.

Conform Institutului Roman de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania, in timpul regimului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej & Nicolae Ceausescu (1948-1989), in tara noastra au existat 44 de penitenciare principale si 72 de lagare de munca fortata destinate detinutilor politici, in care au patimit peste 3 milioane de romani, dintre care 800.000 au murit. Astfel:

- PENITENCIARELE REEDUCARII erau acele inchisori in care se aplica tortura in vederea convertirii la ideologia comunista.
- INCHISORILE DE EXTERMINARE practicau tortura pana la moarte, doar cu scopul de a inocula suferinta ultimativa celor care au avut afinitati cu vechile structuri de putere sau acelora cazuti in dizgratia liderilor criminali de la varful structurilor malefice aflate in functiune.
- LAGARELE DE MUNCA FORTATA erau locurile unde se murea pe capete prin munca pana la epuizare in cadrul marilor santiere socialiste.

Institutiile aparatului de guvernare care se ocupau cu activitatile de exterminare au fost intotdeauna cuplate in tandem de trei:
- Securitatea (structura centrala raspunzatoare cu turnatoria, incarcerarea si emiterea ordinelor de tortura / exterminare)
- Militia (bratul securitatii in teritoriu)
- Directia Generala a Penitenciarelor (structura responsabila de aplicarea pedepselor, torturilor si omorurilor)

Incadrat cu simbrie in oricare din cele trei aparate, omul usuratic, cel care considera in mod superficial ca poate justifica un abuz din prezent in numele unui abuz din trecut, suferea o fragmentare a perceptiei si personalitatii, putand fi tata bun acasa dar tortionar neintrecut la servici. In acest punct el e deja dat demonului ale carui "valori" guverneaza sistemul organizational de care individul si-a legat viata si destinul inegurat.

La toate ororile comunismului romanesc demarat in forta in 1948, se adauga epurarile staliniste operate la noi in tara in perioada 1940-1947 dar si dupa. Victor Barsan deosebeste mai multe valuri ale deportarilor..

- Intre 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941, peste 300.000 de romani basarabeni si bucovineni au fost deportati in lagarele din nordul inghetat al Rusiei.
- Intre anii 1944 si 1948, 250.000 de romani au fost deportati.
- Intre anii 1946 si 1947, 300.000 de romani au murit in urma fometei provocate de Stalin.
- La 6 iulie 1949 incepe a 3-a deportare masiva: 11.324 familii deportate.
- Intre anii 1954 si 1964, 300.000 de romani sunt deportati in Rusia si Kazahstan.

La toate acestea se mai adauga si deportarea soldatilor si ofiterilor armatei romane care au luptat in alianta cu nemtii in cel de-al doilea razboi mondial. Capitularea fara conditii de la 23 august 1944 a avut ca rezultat deportarea a 180.000 de soldati si ofiteri in lagarele Gulagului sovietic (doar cateva mii s-au mai intors de acolo).

Dupa cum putem observa fara prea mare greutate, dimensiunile raului sunt de neimaginat, intrebarea care ar trebui sa rasune in constiinta fiecarui individ fiind cum de s-a ajuns aici, cum de a fost posibil asa ceva. In general raul se inoculeaza la cote paroxistice atunci cand omul refuza sa realizeze ca nu are nevoie sa invete despre responsabilizare, auto-educare si inaltare pe astfel de cai si ca DEZINTERESUL pentru drumul aferent unor reale valori ale binelui - atent cultivate si constant intretinute - face posibila si legitimeaza aparitia cailor de invatare prin rau, mergand uneori pana la cea mai cumplita abrutizare in cadrul unor regimuri dictatoriale de o tiranie absoluta.

Ca initiator si perfector al sistemului de organizare societala de tip comunist, STALIN nu a fost un simplu dictator. Dincolo de faptul ca a condus tiranic un teritoriu intins timp de 30 de ani, prin indoctrinarea si inrobirea populatiei, prin sistemul represionar de tortura si omor, precum si prin declansarea razboiului rece, Stalin a dominat istoria lumii inca multi ani dupa moartea sa. Nici un alt eveniment al istoriei nu a mai avut un efect global atat de amplu precum expansiunea ideologiei comuniste pe jumatate de glob si declansarea razboiului rece in care au fost angrenate toate statele lumii (cel putin sub aspect economic si diplomatic). Iar daca privim in paralel doar doua dintre consecinte societale post Stalin - dogmatizarea si inarmarea - realizam ca intreaga lume a trait sub amenintarea unui holocaust care ar fi putut distruge realmente civilizatia umana.

In ultimele sale momente, probabil ca in mintea dictatorului curgeau gandurile recapitulative ale memorabilei sale vieti..

"Sunt in coma, pe podeaua rece, iar ai mei se uita la mine si nu fac nimic, ma lasa sa mor!
Atacul cerebral mi-a distrus creierul! In 3 zile sunt dus!
Tradatorii, lasa ca nu scapa ei de epurarile viitoare!
Razboiul Rece va continua multi ani de acum inainte!
Uniunea Sovietica se va destrama dar comunismul va ramane!
Lumea nu ma va uita, multi or sa ma preamareasca mult timp dupa ce nu voi mai fi!
Am omorat 50 de milioane de oameni! Plec de aici implinit!"

.

Comentarii (0) Nume E-mail (nu se publica online) Comentariu