Forta si Gratie

Controlul si manipularea din mass media

Propaganda si manipularea sunt practicile de facto ale mass-mediei straine si romanesti aservite intereselor tiranice globaliste, prin care s-a urmarit si se urmareste directionarea controlata a mentalului colectiv inspre adoptarea unor anumite comportamente si decizii, in prezent ajungandu-se la o perfectare cantitativa si calitativa a metodelor (vizand deturnarea gandurilor si perceptiei persoanelor) care atinge cote nemaintalnite in istoria cunoscuta.

Indiferent ca vorbim de televiziuni, posturi de radio, ziare sau publicatii online apartinand de variate asociatii si organizatii, tehnicile utilizate pentru inducerea in eroare si controlarea publicului sunt folosite la foc continuu, prin rotatie. Pentru cei care stiu destul de putin ce inseamna propaganda si manipularea prin intermediul mediilor publice de informare, iata principalele tehnici folosite, precum si scopurile din spatele utilizarii acestor metode..

1. Invocarea autoritatii

Argumentul "autoritatii" este folosit in scopuri de manipulare pentru a credibiliza un mesaj prin inlocuirea unei argumentatii necesare sustinerii veridicitatii acestuia cu opiniile exprimate de varii personalitati – din prezent sau din trecut – acestea avand un grad inalt de notorietate publica. Metoda se bazeaza pe urmatorul rationament: “Daca insusi presedintele / profesorul / ministrul X a afirmat un lucru, cu atat mai mult noi, nespecialistii, trebuie sa credem la fel!”.

2. Atacul la persoana

Urmareste decredibilizarea unei afirmatii prin denigrarea personalitatii celui ce a emis opinia critica. In aceste cazuri atentia manipulatului este abatuta de la afirmatia / opinia in discutie si de la argumentele pe care aceasta se bazeaza, catre defectele – prezumtive sau reale – ale celui care afirma. Premisa falsa care se induce in rationament este ca o persoana despre care s-a inoculat in perceptia publicului ca este detestabila nu poate emite decat opinii detestabile.

3. Specularea ignorantei

Se invoca istoria unei idei sau a unui proiect atunci cand, in argumentarea de tip manipulativ, se doreste fie credibilizarea unei afirmatii pe considerentul ca nimeni anterior emiterii ei nu a probat contrariul, fie decredibilizarea afirmatiei pe motiv ca nimeni anterior nu a mai sustinut sau probat respectivul fapt. De exemplu, discutia despre parlamentul unicameral.

4. Apelarea multimii

Aceasta tehnica este folosita cand se doreste credibilizarea unei afirmatii pe considerentul ca ea este impartasita de un numar (mare) de persoane (ex: “Romanii stiu ca.. ”, “Romania crede ca..”, “Toata lumea este de acord ca.. ”, etc.). Premisa falsa introdusa in rationament este ca o parere sau opinie cu care foarte multi sunt de acord (numarul exact, necesar si suficient nu este si nu poate fi niciodata precizat) tine loc de adevar. Metoda exploateaza atat teama oamenilor de a se pronunta impotriva unui curent majoritar, cat si atractia pe care confortul asemanarii, respectiv al dizolvarii in multime (conformismul) il exercita asupra lor. Aceasta metoda se combina, de cele mai multe ori, cu intoxicarea (prin care se creeaza aparenta ca sustinatorul unei afirmatii reprezinta sau are in spatele sau un grup masiv de persoane).

5. Lacrimile de crocodil

Metoda de face apel la afectivitate si empatie in incercarea de a credibiliza un mesaj prin apelarea compasiunii manipulatului vizavi de o anumita particularitate a situatiei, in locul prezentarii argumentelor specifice si intrinseci mesajului, de natura a-l convinge in mod rational.

6. Argumentele altcuiva

Sunt folosite ca metode de manipulare pentru a credibiliza sau dupa caz, a decredibiliza o afirmatie prin atribuirea paternitatii ei unei persoane care fie nu a formulat-o de loc, fie, mai frecvent, a formulat-o in cu totul alt context si in cu totul alte scopuri decat cele ale manipulatorului. Sub aspect psihologic, aceasta manipulare pleaca de la observatia ca o idee este mai usor acceptata daca manipulatul va crede ca ea nu apartine celui care i-o recomanda ci unui tert, manipulatorul aparand astfel ca fiind neutru. Cat priveste decredibilizarea afirmatiei puse pe seama unui tert, aceasta poate avea loc, in primul rand, atunci cand afirmatia iluzorie este sprijinita pe argumente vadit eronate. Peste ea, manipulatorul vine cu propria opinie sau, i-am putea spune "solutie salvatoare". Rostul punerii in discutie a unei terte afirmatii este de a distrage atentia de la alte opinii care ar reprezenta alternative serioase la pozitia celui care manipuleaza. Demontarea rapida si convingatoare a unei afirmatii despre care manipulatul crede ca a fost pusa in discutie de altcineva, ii creeaza un avantaj psihologic manipulatorului, acesta putand sa-si promoveze mai usor propria pozitie fara a risca prea mult sa fie combatut. Prin comparatie cu afirmatia cu succes combatuta, afirmatia manipulatorului, desi in realitate criticabila, apare ca fiind atragatoare.

7. Exagerarea mizei sau introducerea in dezbatere a unor mize false

Metoda incearca aducerea unei afirmatii in prim plan, practic focalizarea atentiei asupra unor probleme inexistente, secundare sau lipsite de relevanta. De regula, acest procedeu vizeaza abaterea atentiei manipulatului de la faptul ca manipulatorul nu are solutii la problemele reale. De asemenea, se foloseste aceasta metoda pentru a pune in dificultate un inamic si a crea reactii de adversitate impotriva sa sub cuvant ca acesta nu reuseste sa rezolve anumite probleme, ignorandu-se cu buna stiinta faptul ca pericolul sau problemele respective sunt minimale sau iluzorii, in timp ce problemele reale sunt in mod sistematic trecute sub tacere.

8. Deposedarea mesajului de miza

Strategia vizeaza fie promovarea unui scenariu nedorit prin reducerea rezistentei fata de el ca urmare a crearii aparentei ca ar fi lipsit de importanta, fie evitarea criticilor fata de o solutie nepopulara la o problema prin inducerea convingerii ca problema vizata nu este de fapt problema de interes major. Aceasta strategie consta, adesea, in scoaterea problemei din contextul sau natural astfel incat, in noul context, ea apare ca neavand consecinte sau purtatorul ei – respectiv manipulatorul – apare ca neutru ori liber de vreun interes partizan.

9. Neutralizarea obiectivelor oculte sau depolitizarea demersului politic

Strategia vizeaza credibilizarea unei afirmatii sau acceptarea unui demers prin scoaterea acestora din contextul firesc, astfel incat sa fie ocultata legatura reala dintre demersuri si scopul lor (politic) sau dintre ele si persoana al carei interes il serveste promovarea lor. A depolitiza un mesaj inseamna a-l camufla si a-l face sa para ca avand alta natura decat tinta sa reala.

10. Manevrarea continutului notiunilor in functie de imprejurare

Vizeaza acreditarea unei afirmatii sau justificarea unor actiuni prin folosirea unor concepte avand intelesuri multiple (plurisemantice), in asa fel incat, intr-un anumit context, un anumit concept sa fie utilizat potrivit definitiei sale dintr-un alt context. De exemplu, conceptul de "natiune" poate fi folosit in sens civic sau in sens etnic; acceptiuni diferite are si conceptul de "democratie" – pluralista, liberala, participativa, etc).

11. Eludarea rationalitatii prin succesiunea rapida sau spectaculoasa de evenimente

Urmareste impingerea manipulatului spre o anumita atitudine, prin coplesirea lui cu un flux de mesaje deosebit de intens si eventual contradictoriu, de natura a-i crea o stare de deruta, de nesiguranta si de neincredere in sine. Ajuns intr-o asemenea stare, manipulatul, speriat ca nu poate cuprinde rational masa de evenimente care il asalteaza si, de aceea, avand sentimentul ca nu le poate controla (ne temem de ceea ce nu intelegem ori nu controlam), isi abandoneaza spiritul critic si este gata sa accepte solutiile facile cu caracter aproape miraculos care, de regula, recurg la un personaj providential, un salvator – nimeni altul decat manipulatorul. Anuntarea permanenta a unor crize sau pericole imaginare, generarea de initiative chiar si benigne dar cu o frecventa care nu permite publicului evaluarea semnificatiei lor, schimbarea permanenta a temei de dezbatere publica sunt forme concrete prin care se aplica o asemenea metoda.

12. Manipularea prin apelul la afectivitatea colectiva

Manevreaza teama instinctiva a indivizilor fata de cel care le este diferit, precum si frica de singuratate si izolare, spre a le induce o panica de natura a-i face sa accepte alternativa afilierii cu persoana si demersurile manipulatorului. O atare metoda exploateaza atractia pe care o exercita asupra oamenilor confortul asemanarii, cel al familiaritatii si cel al solidaritatii. Ea se adreseaza grupurilor de persoane, la nevoie incercand sa constituie grupuri numai bune spre a fi manipulate prin oferirea unor criterii artificiale de grupare. In ultima instanta, identitatea grupurilor respective se construieste sau se consolideaza prin contrast cu alte grupuri, inducandu-se ideea ca pericolul decurge din diferenta intre acestea. Solidarizarea indivizilor in cadrul unui grup presupus a fi in pericol are nevoie de un "drapel" si de un lider care se ofera in persoana manipulatorului. Constituirea grupului avand loc pe criterii irationale si amenintarea sub semnul caruia se afla grupul fiind, de asemenea, irationala, o solutie irationala apare ca fiind acceptabila. Ea este chiar singura convingatoare intrucat, fiind irationala, nu poate fi combatuta cu argumente rationale. Plecand de la existenta unor diferente identitare, manipulatorul induce impresia ca o anumita populatie se afla in fata unui mare pericol si ca salvarea poate sa vina doar de la el. Stimularea si supralicitarea semnificatiilor diferentierii "noi" – "ei" si pledoaria inspre instituirea de comunitati (poporul, natiunea, minoritatea) in numele carora se solicita "drepturi" cu caracter segregatoriu, sunt aproape de fiecare data acte manipulatorii.

13. Alimentarea dorintei de stabilitate a cetatenilor

Este strategia de manipulare care vizeaza obtinerea unei atitudini de sustinere pentru guvern prin exploatarea conservatorismului (fricii fata de nou sau de schimbare) a populatiei. Astfel, actiunile opozitiei politice, ale sindicatelor sau societatii civile sunt prezentate de catre guvernanti ca fiind generatoare de instabilitate, asadar contrare "interesului public", intrucat ele vizeaza modificarea unei situatii cu care cetatenii s-au obisnuit, in favoarea unui progres care ar fi iluzoriu, intrucat este incert, precum si periculos pentru ca este netestat.

14. Eliminarea subiectelor conflictuale de pe agenda mass-media

Este strategia de manipulare care urmareste mentinerea unui anumit statu-quo, prin inducerea ideii potrivit careia situatia prezenta este satisfacatoare si, drept urmare, se abate atentia de la dificultatile reale cu care se confrunta populatia prin prezentarea unor stiri si a unor emisiuni menite sa arate publicului lucruri care nu conteaza si care nu suprind problemele, nu propun solutii, ci mascheaza totul prin circ si show de proasta calitate.

15. Producerea si raspandirea de zvonuri

Sunt acele metode de manipulare care vizeaza credibilizarea unor afirmatii lansandu-le in public fara dovezi sau posibilitati de verificare a corectitudinii lor si lasandu-le mai apoi sa fie apoi transmise spontan din gura in gura. Cu timpul, confirmarea stirii vine tocmai din gradul ei de raspandire si din autonomizarea stirii fata de sursa. In comunicarea politica este des intalnita si forma zvonului oficial, in care "sursele doresc sa transmita diferite mesaje, fara a-si asuma public paternitatea acestora".

16. Intoxicarea

Tacticile de intoxicare vizeaza acreditarea unor idei false.

Exemple de asemenea tactici sunt:
16.1 Topurile aranjate
16.2 Sondajele de opinie
16.3 Interviurile inductive
16.4 Dezbaterile trucate

16.1 Topurile aranjate
Reprezinta tactica de intoxicare care apeleaza la constituirea unor ierarhii ale personalitatilor publice si la premierea unora dintre acestea pentru merite pe care nu le au ori nu le au la nivelul unor asemenea distinctii, spre a impune publicului manipulat ideea ca persoana manipulatorului (de regula, plasata in varful topului) este nu numai demna de incredere si respect dar si acceptata si confirmata ca atare de specialisti neutri si obiectivi. De cele mai multe ori nu se stie exact cine si cum a organizat realizarea topului, pe ce criterii au fost selectionati candidatii si de catre cine, pe ce criterii a fost constituit juriul, de catre cine si din cine. Publicul care ia cunostinta rapid, prin mass-media, de existenta topului sau premiului este tentat sa creada ca, in mod cat se poate de fundamentat, o persoana anume a fost desemnata ca politician sau jurnalist al anului, ca cel mai patriot parlamentar, cel mai mare diplomat, cel mai benefic lider, etc. Asocierea in cadrul topului a manipulatorului cu personalitati autentice avand o mare popularitate face mesajul favorabil acestuia inca si mai convingator. Pe o atare convingere se bazeaza acceptarea sa curenta si ulterioara.

16.2 Sondajele de opinie
Constau in diferite tipuri de investigari ale opiniei publice prin care celor intervievati li se cere sa exprime gradul de incredere – generala sau specifica – in persoane care fie nu au suficienta notorietate, fie nu au calitatile spre a se fi impus atentiei si aprecierii publice in legatura cu tipul de interventie la care face referire cercetarea. Acest tip de sondaj nu urmareste sa afle care este opinia publicului despre cineva sau ceva, ci, dimpotriva, sa inoculeze in perceptia celor intervievati si a celor care afla rezultatele exercitiului, scenariul prezentei unei anumite persoane intr-o pozitie cheie in societate, la care, altfel, nimeni nu s-ar fi gandit niciodata. De pilda, intrebarea daca seful unei anumite agentii publice, cu o anumita notorietate dar fara prea mare anvergura, este capabil sa fie un bun sef de stat, constituie, de fapt, primul pas in determinarea populatiei sa ia in consideratie respectiva persoana pentru cea mai inalta magistratura a statului. De asemenea, includerea intr-o lista de persoane a caror popularitate se testeaza, insumand oameni cu raspundere si notorietate, tinde sa creeze publicului sentimentul fals ca manipulatorul se bucura de increderea generala pentru functia pe care o vizeaza si cu care incepe sa fie asociat in constiinta publica. Un director de club sportiv se poate bucura de mai multa incredere decat un ministru, dar asta nu inseamna ca increderea respectiva se refera la capacitatea lui de a fi ministru, situatie la care nimeni, in realitate, nu s-a gandit.

16.3 Interviurile inductive
Sunt acele seturi de intrebari adresate populatiei (de regula prin telefon sau prin scurte intervievari realizate in spatii publice), sub aparenta justificare a unei cercetari stiintifice avand caracter neutru, cu privire la o personalitate sau un subiect sensibil, in conditiile in care intrebarea induce o anumita stare menita sa declanseze in mintea manipulatului atitudinea dorita de manipulator.

Exemplu:
- “Credeti ca X, fiind homosexual, poate fi promovat in functia de comandant al unitatii militare Y?”
- “Credeti ca domnul Z, care sustine accesul persoanelor apartinand minoritatilor nationale - despre care se stie ca sunt sponsorizate de puteri straine - in servicii esentiale pentru siguranta nationala, poate fi presedintele Romaniei?”

Intrebarile nu vizeaza atat obtinerea parerii despre X sau Z, ci formarea convingerii ca a fi homosexual sau adept al integrarii inter-etnice este descalificant pentru ocuparea unor functii.

16.4 Dezbaterile trucate
Constau in insinuarea, de regula sub pseudonim, in retelele de dezbatere publica (in prezent, spre exemplu, forumurile publice online, paginile de facebook sau blogurile sociale) a unei combinatii de informatii adevarate si false si de rationamente cu atat mai usor de acceptat cu cat autorul interventiei nu este identificat cu persoana manipulatorului. Sunt furnizate stiri si rationamente pe baza carora participantii la schimbul de idei (manipulatii) ajung, in aparenta independent, la concluziile si atitudinile urmarite de manipulator. Desi pare autentica, dezbaterea este trucata. O varianta a acestui tip de manipulare sunt mesajele prin SMS trimise de public in timpul talk-show-urilor televizate sau chiar interventiile directe ale unor "telespectatori" ori "ascultatori" care lanseaza in cateva secunde acuze grave si nedovedibile la adresa unor persoane publice. Asemenea acuze se acumuleaza in subconstientul colectiv spre a genera, mai tarziu, concluzii, opinii, atitudini conforme cu obiectivele manipulatorului.

NOTA: Aceasta prezentare succinta este preluata si adaptata dupa Nasul.TV - multumiri Radu Moraru pentru documentarea incisiva si obiectiva!

In incheiere propun vizionarea urmatorului rezumat la documentarul Ethos (prezentat de Woody Harrelson) despre realitatile globaliste care isi fundamenteaza existenta pe manipularea si controlul informatiilor prin intermediul instrumentelor media. De data aceasta se prezinta fapte, dovezi si insasi scopul suprem al intregii masinarii de propaganda utilizate la maximul ei de capacitate.

Comentarii (0) Nume E-mail (nu se publica online) Comentariu