Forta si Gratie

Vampirizarea energetica in cazul unui conflict sau cum pierdem energie in relatiile toxice

Nelinistea pe care o traim pe fond de frica, vina sau atasament tulbura campul nostru energetic. In functie de natura conflictului (faptic, sentimental, ideologic), ancorele energetice ale celui mai puternic si mai abil, mai incisiv si mai stapan pe situatie se fixeaza in diverse zone ale campului energetic al celui mai slab si mai tulburat. In cazul in care conflictul este mentinut multa vreme, apare riscul materializarii unor boli, corpul victimei suferind un dezechilibru energetic cronic.

Furtul de energie se declanseaza prin ancorarea victimei intr-unul din urmatoarele scenarii:

1. CRITICA. Prin asimilarea criticii, victima se resimte invalidata, negata, respinsa, vinovata, condamnata, suprimata; cat timp sentimentul persista pe fondul lipsei de compasiune fata de sine, victima se afla la mila agresorului si ancorelor sale energetice parazitante si paralizante.

2. INTERDICTE. Acest fenomen social produce vampirizare atunci cand victima incepe sa creada cu adevarat ca libertatea sa de expresie si de creatie este nelegitima, neindreptatita, neavenita, neceruta si nedorita, concept care, odata adoptat, ii blocheaza accesul la propria individualitate si creativitate, la spontaneitate si fluiditate, deschizand tot mai mult poarta indoctrinarii si controlarii energiei sale vitale de catre cel care interzice.

3. INDIFERENTA. Ignorarea strategica si metodica a interlocutorului reprezinta unul dintre cele mai subtile moduri de a lua energie de la cel care doreste sa faca vamipirului pe plac, sa impresioneze prezenta sa goala, nicicand multumita de ceea ce primeste, ci aflata intr-o permanenta insatisfactie si solicitare de mai mult. Victima in acest caz e dispusa sa dea oricat i se cere pentru a primi in schimb atentie, grija si intelegere. Insa acesta atentie si grija nu vor veni decat in doze minime sau deloc, tocmai pentru ca agresorul sesizeaza - de cele mai multe ori instinctual, subconstient - atasamentul acut al victimei fata de nevoile si dorintele ei cele mai mari, atat de mari incat este gata sa liciteze oricat pentru satisfacerea lor. Victima se predispune astfel catre un schimb energetic unidirectional, in care agresorul ofera tot mai putin in timp victima ii da acestuia tot mai mult (adesea dintr-o stare de disperare obsesiv-compulisva pe care vampirul nu va ezita sa o foloseasca in favoarea lui). Tactica vampirului intr-o astfel de situatie este comportamentul pasiv-agresiv, acesta urmarind satisfacerea propriilor nevoi dar nicicand a nevoilor celuilalt, umplerea golului din propria viata prin golirea de viata a victimei sale. Sclavagismul este initiat la nivel psihologic, acolo unde vampirul joaca rolul nemultumitului, capriciosului, cunoscatorului, superiorului, stapanului.

Toate constructiile mentale si atitudinile care se dezvolta pe frica, vina sau atasament sunt inrobitoare si vampirizante pentru individul care aspira la dezvoltare personala si evolutie spirituala. Ele genereaza auto-victimizare, auto-agresiune, auto-martiriu.

Experimentand si intelegand treptat natura acestor manifestari, putem tot mai adesea sa zambim atunci cand sesizam incercarcarile unora sau altora de a ne antrena in propriile jocuri egotice maniacale, constand intr-o sistematica devalorizare, denigrare, desconsiderare, ignorare, manipulare prin diverse mofturi si pretentii. Persoanele care fac asta rareori constientizeaza ca prin comportamentul lor ii secatuiesc energetic pe cei din jur. Chiar daca de cele mai multe ori intreprind astfel de actiuni intr-un mod dezorganizat si haotic, nivelul scazut de dezvoltare personala al celor de care se inconjoara le alimenteaza pretentiile si demersurile. In cele mai multe cazuri, atat comportamentul vampirului cat si al victimei sale isi are originea in copilarie, atunci cand parintii au manipulat constient sau inconstient starile de spirit si energia copiilor lor. Pe de-o parte, parintele nu trebuie sa permita copilului vrute si nevrute (incurajandu-l sa creada ca i se cuvine orice), pe de alta parte, trebuie sa invete sa-si corecteze copilul fara a-i induce sentimente distructive de respingere (fata de sine sau fata de altii), adica fara acuze, depersonalizare, invalidare. Actiunile sanatoase ale unui parinte implicat activ in educatia copilului sau inseamna fara exceptie fermitate si realism dublate intotdeauna de moderatie si o atitudine compasiva de fond - constand in primul rand din empatizarea cu nevoile si dorintele copilului, cu neclaritatile si nelinistile lui.