Forta si Gratie

Triunghiul ranilor

Cand vorbim despre drama vorbim in general si despre acumularea ei sub forma de RANI dobandite de-a lungul timpului, in tot acel timp in care drama a fost traita, repetata, neinteleasa, acumulata, continuata. De aceea orice aplecare asupra oricarei forme de drama are puterea de a vindeca simultan rani din trecut, prezent si viitor. Putem lua contact in mod eficient cu fenomenologia ranilor daca incercam sa percepem in mod structurat universul acestora.

Toate suferintele omenirii se pot incadra intr-un Triunghi al RANILOR dobandite din toate timpurile istoriei cunoscute:
                                

> ABANDONUL este atunci cand un individ ajunge sa nu mai conteze ca fiinta in fata unui alt individ cu care are sau a avut o relatie apropiata de natura sociala, profesionala sau personala. Indiferent prin ce actiuni se manifesta aceasta lipsa de importanta, ea se traduce de cele mai multe ori prin abandon. Situatiile extreme de abandon sunt cele care implica tradare, umilinta, critica dezumanizanta, depersonalizare prin nepasare, desconsiderare. Abandonul este o lectie de viata care in general nu te mai poate lasa la fel ca inainte de a fi avand-o. El are capacitatea de a polariza fiinta mai bine decat multe alte fenomene sociale pe una din cele doua cai spirituale: pozitiva sau negativa. Abandonul obliga individul care aspira la o polarizare pozitiva sa inteleaga ca ceea ce il limiteaza este si ceea ce il elibereaza, dar numai prin confruntarea limitei, nicidecum prin fuga de ea. In felul acesta, in mod treptat, abandonul poate sa duca la o intelegere profunda a faptului ca tu, ca fiinta, contezi in orice situatie la fel de mult precum orice alta fiinta si, de aceea, a te simti abandonat nu este decat o alegere proprie si personala, nicidecum un adevar universal. Abandonul care iti este servit de catre o terta persoana are valoare de abandon doar atata timp cat tu ajungi sa te abandonezi pe tine in situatia respectiva. Atunci cand alegi sa ramai actorul principal din propria existenta intelegand ca intotdeauna e viata de trait si lume de iubit, ai iesit invingator din jocul spiritual al abandonului.

Am fost cu totii abandonati si am abandonat fara mila, adesea fara urma de discernamant. Abandonul, prin intensitatea si visceralitatea experientei, te forteaza sa gandesti si sa simti mai mult decat o pot face multe alte fenomene sociale. Sunt, desigur, lucruri si persoane pe care dorim sa le abandonam, sa le lasam in urma definitiv, sa pasim in afara universului lor pentru a merge catre noi orizonturi. ASPIRATIA onesta catre ceva mai bun si MOBILIZAREA ca urmare a unui echitabil rationament catre un mai bine personal si social este solutia iesirii din impas atunci cand suntem in Serviciu fata de Altii. DEZICEREA categorica de orice responsabilitate si SUSTRAGEREA din scenariul nedorit prin orice mijloace si oricare ar fi consecintele reprezinta solutia cand suntem in Serviciu fata de Sine.

- Pe calea negativa a deservirii Sinelui, individul invata sa isi suprime sentimentele de frica, ura, dezamagire atunci cand a fost abandonat, tradat, inselat, pentru a folosi energia lor ca sa creeze ulterior momente si situatii de criza menite sa transforme indivizii in marionetele sale, in servitori umili, in oameni folositi, asa cum a fost el candva. Nu exista empatie, nu exista compasiune. Instinctul de afirmare este valoarea care primeaza. Atata timp cat interesele si dorintele ii sunt satisfacute, individul polarizat negativ ramane in relatie pentru a profita de contextul favorabil care i s-a creat in raport cu persoana cealalta. Din momentul in care nu va mai avea beneficii si avantaje (de orice natura ar fi acestea), el va abandona lucid, metodic si categoric pe oricine si orice nu-i va mai servi scopurilor, dorintelor, intereselor. Individul aflat la polul negativ al existentei dezvolta in cadrul acestui proces putere sociala, control si autocontrol, precum si un soi de intelepciune autoristarista.

- Pe calea pozitiva a deservirii Sinelor, abandonul - acceptat si introspectat cu onestitate - are menirea de a trezi in individ virtutiile, nicidecum repetitia sablonului distructiv in situatii similare. De la curajul confruntarii situatiei exact asa cum este si empatizarea cu propriul Sine, pana la interventia oportuna in imbunatatirea relatiilor acolo acolo unde mai pot fi imbunatatite, respectiv acceptarea cu gratie a finalului legaturilor acolo unde ele se anunta ca si finalizate. Individul aflat la polul pozitiv al existentei dezvolta in cadrul acestui proces putere personala, compasiune, intelepciune benevolenta si nu promoveaza cliseele negative in care a fost obligat sa existe candva.

> CONSTRANGEREA (cu toate nedreptatile si abuzurile de care a fost insotita de-a lungul timpului: privare de libertate, deposedare de bunuri si drepturi, obligare, siluire, tortura si crima) este fatzeta cea mai dificil de depasit a limitarilor si ingradirilor lumii tridimensionale din punct de vedere al traumelor, sechelelor si ranilor pe care lectiile de viata ale constrangerii le lasa adesea in structura vitala, emotionala si mentala a individului. In momentul in care intervine suferinta fizica si sclavia, sansele de inaltare, de intelegere si de evolutie pe calea pozitiva scad foarte mult. Resursele sunt reduse la minim, drumul devine o lupta pentru supravietuire, informatia este ca si inexistenta, cerintele sunt mari si traumele majore. Versiunea cea mai probabila de evolutie intr-o astfel de etapa critica este cea a drumului cel mai scurt dar si cel mai greu: calea crucii, acea cruce purtata pe umeri pana la capatul drumului. Crucea si constiinta Christica devin astfel simbolul evolutiei prin durere in ultimii si cei mai grei 2000 de ani ai omenirii.

- Pentru Sufletele de pe Calea Pozitiva cu anumite lectii deja invatate din timpuri mai lejere, in timpurile grele si dure - precum ultimii 2000 de ani din istoria cunoscuta - fie scade riscul de a interactiona cu negativitatea la cele mai brutale si barbare cote ale sale, fie scade timpul de absolvire a lectiilor fiintei in planul tridimensional prin confruntarea cu dureri mult accelerate care implica accesarea prin suferinta a unor calitati si adancimi ale constiintei altfel inca inutilizabile si inaccesibile. Fiecare Suflet decide pentru el cum doreste si respectiv cum nu doreste sa se foloseasca de astfel de timpuri de cruzime si abuz pentru a evolua mai mult sau mai putin in Serviciu fata de Altii.

- Calea Negativa, pe de alta parte, este cea care dintotdeauna a detinut puterea si controlul in actualul ciclu evolutiv al omenirii tridimensionale (etapa supranumita Kali Yuga, Era de Fier a Omenirii sau Epoca Intunecata, datata de anumite manuscrise ca derulandu-se din aprox. 700 i.e.n pana in aprox. 1700 e.n. ). Calea Negativa insa nu poate progresa atata timp cat nu respecta cantitatea si calitatea polarizarii pozitive din spatiul in care coexista impreuna cu aceasta. Cu cat mai multe fiinte adormite incep sa polarizeze si sa se ateste pe calea pozitiva, cu atat mai mult caile de exercitare a puterii, controlului si opresiunii Caii Negative se cer ajustate din mers si aliniate la realitatile spirituale ale umanitatii din fiecare moment. Faptul de a nu tine cont de schimbarile din mintea si sufletul oamenilor invalideaza autenticitatea si misiunea spirituala a Caii Negative. Atunci cand gandul, cuvantul si fapta individului ajung sa fie tot mai mult aliniate cu un curent de benevolenta constant, coerent si consistent, Calea Serviciului Orientat catre Sine are dreptul sa testeze aceste calitati pana la o limita, din ce in ce mai putin dramatica pe masura ce acest curent benevolentei, compasiunii, dreptatii si integritatii creste in intensitate.

> MANIPULAREA este comportamentul speculativ, oportunist, fariseist, de fatada sau de tip secta, unde, in numele acceptarii intr-o relatie, intr-o organizatie sau intr-o comunitate sociala si acordarii unor privilegii de atentie, de putere sau materiale, se cere si se practica renuntarea intr-o masura mai mica sau mai mare la aspectele de onestitate, compasivitate si unicitate ale mintii si sufletului indivizilor. Mai exact, in numele dorintei de apartenenta, de parvenire sau de simplificare fortata a dilemelor si problemelor existentei, individul adera la o viziune vadit distorsionata asupra vietii, de tipul "patul lui Procust", un spatiu de manifestare si perceptie despre lume si viata ingradit, obstructionat si foarte strict reglementat, in cadrul caruia, pentru dobandirea unei asa zise paci, sigurante, promisiuni de mai bine sau acceptari a individului de catre partener sau de catre grup, de fapt este venerata si alimentata o sustragere, o deturnare sau o limitare fortata a persoanei la un produs contrafacut, ceva ce ea nu ar fi in mod natural daca ar infrunta realitatile vietii in mod onest, autentic si creativ. O fiinta naiva, aflata la inceput de drum in viata, poate alege MANIPULAREA (de Sine si de Altii) crezand ca aceasta este calea acceptabila catre autorealizare intr-o societate incerta si tulbure, in care ar putea parea firesc sa existe prin intermediul manipularii scurtaturi si dogme ale salvarii de la un parcurs existential neinvestigat si neasumat.

Rana in cazul acesta este cea a tranchilizantului care lasa urme adanci in naturaletea, viziunea, entuziasmul, integritatea si stralucirea celui care a trait o perioada de timp mult prea mare in izolarea unui astfel de cuplu, cult, clan, casta, asociatie, congregatie, organizatie.

Se contureaza astfel in mod clar o regula simpla dar maxim eficienta de CONVIETUIRE CORECTA cu Sine si cu toate celelalte Sine: personal nu mint, nu ignor si nu constrang (nici pe mine si nici pe altii), la fel cum nu accept sa fiu mintit, ignorat sau constrans in nici o relatie din viata mea. Depinde insa de la om la om ce inseamna efectiv minciuna, ignoranta si constrangerea, cum arata neacceptarea faptului de a fi mintit, ignorat sau constrans si care este pragul de la care nu mai exista cale de intoarcere.

Comentarii (0) Nume E-mail (nu se publica online) Comentariu