Forta si Gratie

O forma particulara de VINA: Rusinea

Rusinea – ca si componenta a VINEI - te tine limitat intr-o realitate fragmentata, conflictuala, neputincioasa a luptei tale cu tine. Ti-e rusine ca esti slab, ti-e rusine ca nu esti Obama, Richard Gere, Isus sau Beyonce. Ti-e rusine ca nu ai creat ceva semnificativ pana acum in conditiile in care altcineva a facut-o. Ti-e rusine cand ai nevoie de ceva, ti-e rusine sa ceri ajutorul, ti-e rusine cand primesti acel ajutor si ti-e rusine atunci cand nu primesti nimic. Rusinea te izoleaza, te imobilizeaza, te face sa te simti singur, abandonat, trist si pierdut. Apoi iti genereaza reactii: revolta, dispret, ura. Oricare ar fi acea forma de manifestare a ei, rezolvarea nu va fi prin lupta cu sentimentul rusinii, ci prin investigarea a ceea ce o genereaza si confruntarea cu evenimentele "rusinoase" ale vietii intr-un mod diferit.

Lumea - in general cam toti oamenii - sufera de un complex de inferioritate care se activeaza in diferite conditii si circumstante. Atunci cand ma simt rusinat ca n-am facut mai mult pana la acest moment ca sa ma ridic la inaltimea si maretia celui de langa mine, imediat vina si implicit rusinea planeaza asupra existentei mele ca fiinta. Ma simt rusinat ca nu sunt mai mult, ma simt si mai rusinat ca am facut atat de putin. Si daca mai punem la socoteala si frica de incapacitate, de penibil si neputinta, e aproape o chestiune de timp pana cand ceva dramatic se intampla, reflectand labilitatea mental-emotionala acumulata. Mai lipseste doar atasamentul de realitatea dezastrului, credinta nestramutata in aparitia lui inevitabila, pentru ca opera de creatie limitativa si distructiva sa fie completa. Si nici unele dintre aceste blocaje nu vor trece de la sine si nici nu se vor rezolva cu autosugestie, gimnastica ritmica, alcool, cafea, tutun, dulciuri, cumparaturi de sarbatori sau concedii in strainatate. Aceste "sporturi" iti pot creste vitalitatea, te pot ajuta sa te controlezi mai bine, insa cu totii suntem constiinta si vehicolul este constiinta. Daca acest vehicol are una sau toate rotile blocate, nu vom ajunge prea departe cu el. Doar prin actul constient de investigare si intelegere putem percepe in adancime problemele si putem descoperi solutii la ele.

Atata timp cat in om exista o parte slaba etichetata drept neputincioasa, neinteresanta, nedemna, considerata inacceptabila din cauza slabiciunii si labilitatii ei si careia partea de constiinta constituita in "judecatorul interior, controlor si dictator" i-a declarat razboi total, individul nu avea avea liniste, seninatate, pace si nici succes in nici o situatie de viata care va evidentia existenta partii slabe. Orice actiune sau manifestare perceputa drept slaba este imediat considerata indezirabila, vinovata, iar mai apoi aruncata intr-o zona de maxim surghiun interior. Din aceasta dinamica interioara colapsanta provin rusinea, invinovatirea si ura de sine.

Un exemplu in cazul meu a fost mult timp lupta dintre partea din mine care vrea sa culeaga laude pentru o anume realizare intr-un anume domeniu al vietii si partea care a muncit de s-a spetit ca sa infaptuiasca marea realizare insa la final nu a obtinut laudele. Judecata cu asprime, considerata vinovata si ulterior condamnata, aceasta parte care de fapt a facut toata treaba se rusineaza de cea care o judeca iar mai departe se inchide in ea insasi si cauta sa nu-si mai faca simtita prezenta nicicand. Aceasta fragmentare creeaza o mare drama interioara din care mai apoi se nasc dramele exterioare.

Devine astfel un prim pas si cel mai important in drama rusinii acela de a fi capabili sa ne introspectam cu acuratete si onestitate, astfel incat sa putem identifica si confrunta cu multa prezenta de spirit atat partea care desconsidera cat si partea care se simte desconsiderata, iar mai apoi sa putem sa reconciliem aspectele de constiinta disparate - atat la nivel de concept, cat si de afect si de actiune fizica de-o potriva. In momentul in care esti pregatit sa te urmaresti atent si sa renunti la toate aparentele si ascunzisurile, la toate tertipurile de a-ti nega ranile, vina, rusinea, ura, in acel moment incepe procesul reintregirii prin concilierea partilor.

Se mai pune intrebarea: CUM IESI din Rusine si Vina atunci cand chiar ai gafat-o si ai toate motivele sa te simti rusinat sau vinovat? As spune ca faci asta privindu-ti nereusita ca pe o lectie importanta de viata, asumandu-ti cu demnitate atat invatatura cat si consecintele indezirabile ale faptelor mai mult sau mai putin gandite, mai mult sau mai putin corectabile. Se dezvolta astfel curajul, smerenia, responsabilitatea, virtuti care nu rasar peste noapte, ci in timp, si care, odata trezite si folosite, diminueaza tot mai mult sentimentul de vina si deschid tot mai larg poarta unei CUNOASTERI si a unor ACTIUNI alimentate de Forta si Gratie SPIRITUALA.

Cum spunea Alphonse Allais: "Un om trebuie sa fie suficient de onest ca sa-si recunoasca greselile, destul de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte!". Din momentul in care facem asta, sentimentul de vina, rusine si autoblamare devine din ce in ce mai usor de suportat pana cand dispare complet.