Forta si Gratie

Vãlul uitarii. Cicluri si epoci ale dinamicilor de evolutie planetara.

Multi dintre noi am simtit adesea nevoia sa ne raportam la ceva mai inalt, dincolo de material, dincolo de predictibilul situatiilor de viata imediate, dincolo de ceea ce stim cu certitudine despre noi si universul inconjurator. Acel inefabil, acea nevoie de apartenenta la o constiinta cu mult mai cuprinzatoare, la o realitate superioara cu mult mai potenta si mai armonioasa, la o lume de fiinte mai intelegatoare decat am fost noi vreodata cu viata si cu noi insine. Totusi, acest DINCOLO, acest spatiu magic in care ne-am dorit de atatea ori sa intram cat suntem inca aici, in acest corp, pe aceasta planeta, in aceste timpuri in care facem fata cu greu tuturor provocarilor vietii de zi cu zi, cu tot cu lipsa de raspunsuri sau de solutii, acel diafan de dincolo de materie pe care ne-am dorit sa il accesam de atatea ori, CONTINUA sa se ne PROVOACE de la DISTANTA, ramanand intr-o zona accesibila doar partial si cu mult efort, trimitandu-ne sporadic semne care sa-i ateste existenta in relatie cu noi dar mentinandu-se in tot acest timp cumva intangibil vizavi de orice incercare a cuiva de a gasi scurtaturi prin existenta, salvari servite de-a gata, de genul obiectelor facatoare de minuni, locurilor in care legile actualei existente se suspenda, elixirurilor magice si pansamentelor tuturor ranilor pe care le-am capatat in urma unor parcursuri dureroase de viata tridimensionala, ce sa mai vorbim de civilizatii extraterestre avansate rezolvitoare ale tuturor problemelor, crizelor si dificultatilor devenirii noastre.

Adesea ne-am pus intrebarea daca de undeva, din inalt, cineva sau ceva chiar priveste la toate problemele noastre. Iar daca intr-adevar o face, de ce ramane acolo cand ar putea veni aici pentru a vorbi cu noi, pentru a ne alina suferintele, pentru a ne da tot ce ne trebuie, pentru a ne transborda corpul, mintea si sufletul catre oaze de bunastare izvorate din prea plinul Creatiei?

Raspunsul la aceasta intrebare are legatura cu scopul Creatiei si cu felul in care este organizata si functioneaza pentru a deservi acest scop. Lucrarea Logosurilor Creatoare care o alimenteaza si o guverneaza pe diferite nivele, se aliniaza cu scopul si cu intentiile Creatorului tuturor lucrurilor. In acest sens, menirea masinariei genetice a vietii tridimensionale (constructorul vietii vegetale, animale si umane cu tot cu interactiunile specifice dintre fiinte) nu este aceea de a crea de-a gata forme de viata perfecte, aflate intr-o miscare uniforma, imaculata si lina, dintr-un loc etern melodios, curat si pur, pe care constiinta sa il populeze pentru a petrece o vreme intr-un fabulos deliciu de forme si dinamici perfecte.

Personal chiar cred ca paradisuri din acestea au fost create si ele exista, dar nu sunt foarte interesante pentru o perioada ceva mai lunga de timp decat aceea a satisfacerii unei simple curiozitati cu privire la lumea materiala. Ceea ce este mult mai atragator pentru Mintea Creationala este varietatea, contrastul, explorarea si intelegerea unor caracteristici si atribute ale aromoniei universale prin excluderea si mai apoi regasirea lor ca urmare a unor dinamici Spatiu-Timp diversificate, irepetabile si unice. Mai devreme, in perioadele de inceput ale actualului Univers tridimensional, ale galaxiei Calea Lactee din care facem parte si chiar ale sistemului nostru solar, se pare ca astfel de experimente au existat, constand in crearea unor lumi paradisiace care, desi incantatoare de altfel pentru simturi, nu s-au dovedit insa eficiente in implinirea scopului primar al Creatiei: acela de a produce o anumita maturizare a constiintei in directia dobandirii unor intelegeri bogate in particularitati si nuante, purtatoare de complexitate, de creativitate, de intentie si motivatie cu privire la sondarea adancimilor mintii Creatorului. O minte care, prin intermediul constiintelor carora le-a dat nastere si prin care se experimenteaza pe Sine, devine ea insasi din ce in ce mai constienta de nenumaratele sale aspecte, pe drumul de la imperfectiunea fragmentelor catre perfectiunea intregului.

Din aceasta cauza s-a decis ca este nevoie de un vãl al uitarii care sa fie tras peste memoria ancestrala si abilitatile perceptuale ale fiintelor din lumile tridimensionale (precum este omul pamantean). Acest vãl urma sa creeze o separare artificiala intre ansamblul corp-minte si componenta suflet, tinand de amintirea existentei noastre ca fiinta cosmica, multidimensionala, divina si nemuritoare. Din momentul in care "vãlul uitarii" a fost introdus ca mecanism de antrenare a liberului arbitru spiritual in Creatia de nivel tridimensional, se pare ca variate versiuni ale sale au fost implementate in diferite sisteme stelare, in randul multor specii si la nivelul a numeroase dinamici civilizationale 3D. Diversitatea si complexitatea gandurilor, formelor, fenomenelor sociale si a insasi indivizilor participanti la un astfel de experiment, se pare ca a reusit sa atinga in felul acesta un varf, lucru despre care creatorii experimentului la diferite nivele de implementare a sa sustin ca a fost un succes.

Dar din ce punct de vedere putem considera ca in toata aceasta debusolare generala, acest experiment a fost, intr-adevar, un succes? Avem conflicte, avem polaritati diametral opuse (pozitiv si negativ) extrem de tensionate, pe o planeta aflata mai tot timpul sub amenitarea unui potential dezastru.

Ei bine, putem considera ca acest experiment a fost un succes daca privim din punct de vedere al faptului ca s-a reusit sa se adanceasca viziunea, perspectiva, contactul nemijlocit al individului cu stari complexe, intense, revelatoare si unice, implicand decizii dintre cele mai dificile si neasteptate in fata carora fiinta tridimensionala a fost nevoita sa raspunda punand la bataie toate resursele sale, decizii adesea provocatoare, rascolitoare, solicitante pana la extrem si ultimativ doveditoare pe toate nivelele de existenta individuala si de grup. Detalii extraordinare despre lumile cu si fara val, poti afla citind despre evolutia dimensionala in contextul existentei vãlului si in lipsa lui.

Iar mai departe si nu in ultimul rand, apare intrebarea: exista totusi un sfarsit la toate aceste eforturi existentiale uneori nespus de grele? Exista o graduare catre o realitate mai blanda, mai linistita, mai asezata? Sau macar o temporizare a felului in care arata lucrurile aici, in tridimensional? Un eventual ciclu de existenta planetara in cadrul caruia o perioada mai grea alterneaza cu una mai usoara? Exista in cadrul ciclului de intrupari 3D perioade de timp cand caile accelerate de invatare, greutatile si obstacolele de tot felul sunt inlocuite de mai multa benevolenta, de mai multa inlesnire, de o educare a fiintei prin mijloace cu mult mai blande decat penitenţele de tot felul pe calea cea mai dura cunoscuta pana acum, Calea Crucii?

Informatiile primite prin chanelling vorbesc in primul rand despre mai multe dimensiuni ale existentei in cadrul Creatiei, de la 1D pana la 7D, asadar atat inferioare cat si superioare actualului nostru nivel de existenta tridimensionala. Dincolo de nivelul 3D, lucrurile se aseaza pe un alt fagas, in care fiinta atestata ca pozitiva in cadrul intruparilor 3D se intalneste doar cu o alta fiinta pozitiva, iar fiinta negativa doar cu o alta negativa. De asemenea se vorbeste despre perioade de timp in care se intampla - la nivelul oricareia din cele 7 densitati - un fenomen deosebit de important numit Recolta. Este momentul cand un ciclu de existente dintr-o anumita dimensiune se termina iar sufletele participante la el sunt evaluate pe baza legitatilor aferente Logosului Creational in cadrul caruia co-exista. In functie de vibratia manifestata prin experienta cumulata la nivel de constiinta, sufletele au sansa de a urca la nivelul imediat superior al existentei lor ca fiinte intrupate: in cazul nostru, al oamenilor, din 3D in 4D - fie 4D NEGATIV (doar negativ!), fie 4D POZITIV (doar pozitiv!) - doua lumi diferite ce respecta ca mod de oranduire si manifestare angajarea corp-minte-suflet fie pe calea iubirii excluzive (fata de propriul Sine) in 4D negativ, fie pe calea iubirii incluzive (fata de orice Sine) in 4D pozitiv.

In decursul unui ciclu de existenta tridimensionala (dintre doua recolte), se vorbeste de asemenea de existenta unor perioade, adesea destul de greu de diferentiat in timpi precisi, insa in mod indubitabil observabile din punct de vedere al dinamicilor civilizationale extrem de diferite de la o perioada la alta (sub aspectul valorilor umane vehiculate si al parcursului de viata la nivel individual si social). Dinamici civilizationale diferite intre ele uneori pana la extrem s-au succedat chiar si pe planeta noastra in istoria cunoscuta si in cea mai putin sau deloc cunoscuta: de la fabuloasa si misterioasa civilizatie atlanta, pana la destul de putin cunoscutii egipteni, sumerieni, persi, traci, sau mai cunoscutii si mai studiatii greci, romani, mongoli, otomani, iar in prezent Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana, statele asiatice. Se vorbeste despre un ciclu major de aproximativ 24.000 de ani de existenta tridimensionala intre 2 recolte aici, pe Pamant, in 3D, ciclu in cadrul caruia se succed perioade mai luminoase si perioade mai intunecate. Se remarca in cadrul acestor diferentieri facute pe considerente de calitate a vietii: perioada de aur (era profund spirituala a omenirii) - 9600 ani; perioada de argint (era mentalista a omenirii) - 7200 ani; perioada de bronz (era explorarii si manifestarii dinamicilor energetice psiho-afective din fiinta omeneasca) - 4800 de ani; perioada de fier (era materialista, cea mai limitata, obturata si intunecata la nivel de individ, comunitate si civilizatie) - 2400 ani. In cadrul Erei de Aur (sau perioadei profund spirituale din ciclul tridimensional de 24.000 de ani) avem maxim de Pozitivitate si minim de Negativitate, practic Calea Serviciului Orientat Catre Altii fiind la apogeu si omniprezenta pe planeta, in timp ce in Era Materialista (sau perioada de fier a omenirii din cadrul aceluiasi ciclu) avem maxim de Negativitate si minim de Pozitivitate, Calea Serviciului Orientat catre Sine prevaland la scara planetara, practic atingandu-si apogeul la nivel social si organizational. Actualmente se pare ca ne aflam in Era de Bronz, dupa ce am iesit din Era de Fier acum aproximativ 200 de ani, odata cu sfarsitul definitiv al Evului Mediu (intre 1750-1800).

Mai apare o intrebare totusi: de unde aceasta cifra de 24.000 ani? Ei bine, se pare ca sistemul nostru Solar, mai exact steaua centrala - adica Soarele - executa o miscare completa de revolutie de 24.000 de ani in jurul constelatiei Pleiadelor, miscare centrata, mai exact, in jurul stelei Alcyone din constelatia pleiadiana. Pleiadele sunt un grup de stele aflat la aproximativ 400 ani lumina de Pamant, incluzand peste 3000 de sori si o centura fotonica de inalta frecventa. Mai mult decat atat, se pare ca insasi sistemul nostru solar, pe linie de fenomenologie si apartenenta cosmologica, tine cumva de constelatia Pleiadelor, fiind intim conectat ca dinamica energetica vizibila ori subtila cu energetica acestei constelatii prin intermediul centurii fotonice. Aceasta centura fotonica a fost initial sesizata acum 200 de ani de Edmund Halley ca si anomalie geo-magnetica masiva in zona de spatiu din jurul stelelor pleiadiene. Ulterior, Paul Otto Hesse a definit si a masurat anomalia pentru prima data in anul 1960. El a concluzionat ca este vorba de un inel de energie de o marime incredibila - aproximativ 760.000 de miliarde de mile latime - pe care sistemul nostru solar il traverseaza de doua ori in timpul unui ciclu complet de roatie de 24.000 de ani in jurul Pleiadelor. Traversarea centurii fotonice pleiadiene - odata pe o parte si odata pe cealalta parte a inelului in cadrul unui singur ciclu de 24.000 ani - se presupune ca este insotita - de fiecare data cand aceasta are loc - de acumularea unor masive cantitati de lumina subtila si frecvente energetice inalte la nivelul tuturor structurilor planetare: centrul Pamantului, corpurile fiintelor, afectele si calitatea gandurilor indivizilor, deschiderile pronuntate ale anumitor entitati catre ceea ce este dincolo de vãl, dinamicile sociale si contextele de evenimente fiind si ele influentate de aceasta energie. Actualmente se pare ca sistemul nostru solar se gaseste deja in zona incipienta de intrare in centura fotonica in care va ramane pentru a o traversa complet urmatoarele doua milenii.