Forta si Gratie

Fiinta umana - constructie interioara si exterioara atent proiectata si predestinata

Daca am privit vreodata cu atentie si onestitate la lumea din jurul nostru, am putut observa, cu siguranta, faptul ca fiecare individ este o creatie unica, purtand cu el ceva specific lui si numai lui. Am putut sesiza ca relatiile dintre indivizi sunt de nereprodus, ca fiecare din noi, prin modul sau de manifestare, prin afecte, prin credinte si ideologii, talente si capacitati potentiale sau manifeste, interactioneaza cu mediul inconjurator in mod diferit, fiind un mixt a carui complexitate rezida in insasi ingredientele si unicitatea mixturii. Aceasta este constatarea empirica la nivel de efect, de lume tridimensionala, cu privire la creatia numita OM, insa daca mergem mai departe cu observarea fenomenului unicitatii, putem ajunge sa percepem individul ca pe o constructie atent proiectata si predestinata sa exploreze viata intr-un anume fel, doar al lui, in cadrul caruia este invitat sa isi exercite intr-un anumit grad - mai mare sau mai mic - liberul sau arbitru.

De ce suntem atat de unici si de zdravan "plantati" intr-o realitate atat interioara (a gandurilor si afectelor noastre, nuantabile de la om la om), cat si exterioara (a evenimentelor si situatiilor de viata influentabile de la caz la caz), realitate pe care numai muncind din greu o putem modela spre satisfactia si implinirea noastra? Si de ce putem face asta numai atunci cand inlocuim resemnarea placida, revolta oarba sau misionarismul utopic cu un amplu proces introspectiv vizavi de talentele si directiile in care ne vedem capabili, dornici si indreptatiti sa mergem pe drumul vietii?

In fata limitelor cu care fiecare ne-am nascut ne intrebam: DE CE toate aceste limite? Sunt intamplatoare sau sunt date? Ne-am molipsit cu ele din cauza parintilor nostri, a unei copilarii in care nu am raspuns corect si promt la evenimentele si provocarile aparute, sau aceste limite atat interioare cat si exterioare au fost predestinate sa existe si sa se dezvolte pana la un anumit punct independent de vointa noastra tridimensionala? Punem aceasta intrebare atat cu privire la talentele pe care fiecare le detinem si respectiv cele pe care nu le detinem, cat si in legatura cu inlesnirile pe care le-am primit de-a gata inca de la nastere ca situatie de viata favorabila, respectiv cele care nu ni s-au dat nici macar ca sansa in timp ce altii s-au nascut cu ele. Ne intrebam: De ce eu? De unde vin toate acestea? Sunt eu mai indreptatit decat celalalt (vecinul, prietenul, colegul) sa am x lucru, sa fiu in y situatie sau sa beneficiez de z abilitate? Sau, din potriva, sunt eu mai putin merituos ca nu am nimic din tot ceea ce personajul de la televizor are si se bucura de acele lucruri?

Avem de asemenea tendinta sa emitem judecati de valoare, sa aratam cu degetul spre noi sau spre altii, sa punem etichete in cazul in care viata ne pune intr-o situatie privilegiata, intr-atat de privilegiata incat ajungem sa ne consideram superiori celor care nu se bucura de aceleasi privilegii si circumstante, la fel cum, la polul diametral opus, avem tendinta ca, in cazul in care altii reusesc si noi nu, sa ne autoblamam si sa ne consideram inferiori, nevolnici, nedemni.

Cu toate acestea este din ce in ce mai clar la o privire mai atenta si mai ampla, ca viata ne planteaza aici, in aceasta realitate, pe unii ca ursi, pe altii ca lupi, pe unii ca soimi, pe altii ca pesti. Fiecare poarta cu el ceva anume, un cumul de trasaturi cum nu au mai fost, un mixt de limitari si inlesniri de negasit in nici o alta parte, fiecare individ fiind compatibil cu un parcurs de viata specific, in care are de pendulat intre anumite puncte slabe si anumite puncte tari ce capata un sens si un rost ultimativ numai pentru el, cel caruia i s-au dat si care le traverseaza ca atare. Din acest punct de vedere viata nu poate fi judecata in termeni de "capra mea vs. capra vecinului", cu atat mai mult cu cat exista acel vãl al uitarii care te impiedica sa vezi exact cine, ce si cu ce are de-a face, de ce reuseste sau de ce se impotmoleste intr-un anumit context de evenimente din aceasta realitate. Viata invita la explorare facuta dintr-o stare de smerenie. Mai mult, ea invita pe fiecare sa participe la ceea ce vrea sa fie si sa faca in mod sincer, neprefacut, veritabil, pe o cale proactiva si creativa a descoperirii de sine si de lume, de Creatie si de Creator.

Fiecare poate altceva, un individ nu poate in mod identic ceea ce poate un altul. Trasaturile cu care venim aici nu sunt puse de-a valma in noi. Ele sunt foarte mult aspectate pe de o parte de intelegerile, virtutiile si abilitatile dobandite in decursul experientelor incarnative anterioare, iar pe de alta parte de pozitia in care ne aflam actualmente pe harta drumurilor posibile ale devenirii noastre. Ajungem astfel la situatia concreta in care unii fac magistral un lucru intr-un anumit context iar rezultatele sunt evidente si elocvente, in timp ce altii pot face in mod remarcabil un cu totul alt lucru, poate nu la fel de palpabil si evident, de universal apreciat sau de mediatizat. Darurile si harurile nu pot suporta etichete sau comparatii cu efect partinitor sau de validare-invalidare dintr-o parte in alta. Nu poti sa stii cu adevarat ce are celalalt in traista, caile si cararile prin care constiinta lui ajunge sa dezvolte o anumita intelegere, o anumita atitudine plina de scop si sens pentu ce are el de realizat si de impactat. Asta nu inseamna sa ramai indiferent la dizarmoniile si ratacirile altora sau sa le aprobi, nu inseamna sa renunti la gandirea critica sau sa magulesti pe cineva cand consideri ca nu este cazul, ci inseamna sa raspunzi la interactiunile cu altii dintr-o stare de respect pentru ceea ce constiinta fiecarei fiinte a decis ca este relevant pentru ea, stare pe fondul careia, mai apoi, poti sa construiesti parteneriate sau sa combati si sa te duelezi.

Individul cu o astfel de atituidine - armonios aspectata - nu dezvolta o agresivitate de fond fata de acele inclinatii ale unui alt individ prin intermediul carora acesta din urma actioneaza intr-un mod contrar asteptarilor. Practic nu dezvolti resentimente fata de acel cumul de trasaturi care il fac pe un peste sa fie peste iar pe un lup sa fie cat se poate de lup. Lupul nu va fi niciodata peste iar pestele nu va fi niciodata lup. A te eticheta pe tine, lup, prin prisma abilitatilor de peste (sau mai bine zis a lipsei lor) ori a dusmani pestele pentru ca nu este lup, e ca si cum ti-ai desconsidera natura, talentele, specificitatea, unicitatea, propriul destin si ti-ai petrece toata viata crezand ca esti stupid sau, dupa caz, aratand cu degetul catre ceea ce consideri a fi stupid.

Mai departe, privind din perspectiva holistica, ne putem pune urmatoarea intrebare: oare talentele dar si neputintele noastre, darurile dar si limitarile cu care venim la pachet, cadourile - chiar si nedesfacute, aflate in stare de potential, de samanta, dar intuibile totusi la o investigare mai atenta a campului perceptual - nu sunt cumva caile noastre (si numai ale noastre) de a cunoaste, confrunta si modela contexte si dinamici din aceasta realitate de care ni s-a dat noua si numai noua sa ne ocupam pentru a evolua intr-un fel unic in cadrul Creatiei?

Nu cumva fiecare din noi experiementeaza o anumita fateta a dinamicilor creationale prin faptul ca in interiorul lui s-au pus in mod intentionat, dinainte de nasterea corpului fizic, prin mijlocirea unei matematici universale cu multe variabile, ingredientele unor talente dar si ale unor limitari, ale unor dificultati dar si ale unor inlesniri, elemente inhibitoare ale unor actiuni dar si declansatoare ale altora, astfel incat sa lucram cu lipsurile prin intermediul mijloacelor de care am venit insotiti pentru a dezvolta experiente de integrare si armonizare nemaintalnite? Nu cumva fiecare din noi vine aici cu exact creierul pe care undeva, in plan cauzal, Sinele mai inalt si Logosul Creator decid ca fiinta il va avea in conformitate cu ceea ce deja a reusit pana acum si cu ceea ce urmareste sa reuseasca de acum inainte? Aspectele, situatiile si caile nu sunt cumva puse la dispozitia individului in asa fel incat COERENTA sa ajunga sa fie in mod VADIT si VOIT cautata, studiata, dobandita si intretinuta din aproape in aproape, evoluand catre o constienta de fond nicicand existenta inaintea unei astfel de calatorii a spiritului investind constant efort si determinare in directia unor cautari de la mai putin catre mai mult, urmarind maturizarea si emanciparea a ceea ce e mic la o scara din ce in ce mai mare?

Desigur drumul, parcurusul, jocul este greu si unii raspund la el intr-un mod exceptional de bine in timp ce altii o fac intr-o maniera absolut groaznica, nearticulata, lipsita de rentabilitate, remarcabilitate si sustentabilitate raportata la oricare dintre cai (pozitiva sau negativa). A face lucruri pe care nu le validezi la nivel de constiinta, a tot alege fel si fel de scurtaturi complacandu-te intr-un amalgam de situatii dizarmonioase doar pentru ca aceasta este calea cea mai facila si la indemana de "a te scoate" dintr-o situatie inconfortabila chiar daca intelegerea si bunul simt lipsesc cu desavasire din alegerea facuta, ei bine, aceasta este adesea si varianta cea mai dezavantajoasa in care te poti angrena in joc, din toate punctele de vedere, versiunea cu cele mai multe si mai neplacute consecinte karmice pe termen scurt, mediu si lung.