Forta si Gratie

Dezvoltarea personala, societatea si cele doua curente spirituale

Mare parte a traditiilor mistice de pe Pamant pastreaza convingerea ca sinele individual trebuie anihilat, eradicat precum o boala, iar lumea materiala ar trebui cel putin ignorata, desconsiderata, pentru ca individul sa poata ajunge la Nirvana sau, asa cum mai este ea decodificata in acceptiunea unora, la starea de iluminare. Care este rolul adecvat al individualitatii omului si al activitatilor lui lumesti in contextul experientei sale de viata tridimensionala?

Dat find ca actualul nivel de existenta este considerat planul ALEGERII intre o cunoastere de esenta pozitiva si una de esenta negativa, orientarea pozitiva sau negativa a entitatii se dezvolta prin afirmarea in planul material a unor alegeri care pun fiinta preponderent in serviciu fata de sine sau preponderent in serviciu fata de altii. In spiritul acestei afirmatii, pe oricare dintre cai este neindicat sa condamni sau sa-ti renegi tendintele, aspiratiile, potentialul, chemarea. Cei care sunt cu adevarat neajutorati sunt cei care nu-si fac alegerile, care prefera sa nu auda si sa nu vada, repetand aceleasi tipare de negare la nesfarsit fara a avea nici cea mai mica intentie de a iesi din repetitie si din tipar.

Insa una dintre dificultatile entitatilor care vegeteaza in propria existenta si raman nepolarizate spiritual este scaderea sperantei de viata, atat cantitativ cat si calitativ. Faptul de a te izola de provocarile acestui Spatiu-Timp care te pune sa gandesti, sa simti, sa confrunti, sa alegi, asadar a nu trai in rezonanta cu o cale a devenirii personale, duce la micsorarea capacitatilor corporale de a supravietui conditiilor de existenta 3D si a celor psihologice de a le face fata. Fie ca devii subit vulnerabil la virusi si bacterii, ca dezvolti imbatranire prematura sau ca atragi accidente de masina, accidente de munca, agresiuni sau depresii, totul este aliniat cu inspiratia si aspiratia fiecarei fiinte de a pastra un parcurs relativ ascendent atunci cand vine vorba de afirmarea individuala conform cu standardele uneia din cele doua cai de crestere spirituala: in Serviciu fata de Sine sau in Serviciu fata de Altii. Atunci cand nu se inregistreaza progres pe nici una dintre cai, acele conditii care FAVORIZEAZA cresterea, dezvoltarea, perpetuarea complexului corporal si mental prin prisma implinirii dezideratelor sufletului, sunt treptat pierdute. Mai mult, sansele de REUSITA cu privire la orice demers de viata tridimensionala in conditii de relativa satisfactie si fericire devin din ce in ce mai mici.

In contextul in care, la nivel de cunoastere metafizica, se vehiculeaza faptul ca, in lumile 3D duale, complexele corp-minte-suflet au un program de invatare de aproximativ 100 de ori mai accelerat si mai condensat decat in oricare alte densitati, iar confuzia generata de vãlul uitarii tras peste memoria ancestrala a fiintelor din aceasta dimensiune reduce practic si mai mult sansele individului de a prinde un fir de progres eficient si durabil, e de inteles de ce atatea entitati se simt aici precum insectele prinse in plasa lipicioasa a paianjenului, inundate de oceanul experientei si parca fara nici o sansa de a se orienta catre un parcurs de viata implinitor - atat pe orizontala (in plan material), cat si pe verticala (in plan spiritual). Nereusind sa se mobilizeze cand dau de greu si uitand sa o mai faca atunci cand dau de bine, majoritatea entitatilor de pe Pamant se simt debusolate si confuze, o buna parte din ele ramand pana la sfarsitul vietii lor intr-o perpetua ratacire printre dinamicile unei lumi obscure si opace.

PARADOXUL este ca in conditiile unei mobilizari constante si eficiente pe una dintre cele doua cai spirituale, campul perceptual incepe sa se deschida, iar in plan fizic DURATA DE VIATA poate creste considerabil. Mentalul de asemenea devine un instrument al sufletului si primeste suport din planurile mai inalte. Conform datelor furnizate prin chaneling de complexul social Ra despre istoria spirituala a Pamantului, durata optima de viata implementata in structura Spatiu-Timp 3D a complexului corp-minte-suflet uman se pare ca este de aproximativ 900 de ani, din care 150-200 de ani sunt rezervati numai perioadei de maturizare a fiintei, de ajungere a sa la potentialul necesar implinirii pe de-a-ntregul a misiunii spirituale a vietii. Insa o astfel de copilarie nu este echivalenta cu lincezeala si blazarea, mecanicismul si repetitivitatea din vietile celor mai multi oameni din ziua de azi, ci mai degraba cu o adevarata epopee de evenimente puse in slujba a ceea ce viitorul adult are de inteles si de realizat la capatul indelungatei sale vieti.