Forta si Gratie

Curentele de gandire de la baza dinamicilor sociale

Dinamicile sociale sunt fundamental create si intretinute prin intermediul curentelor de gandire (acele concepte si stari pe care le adoptam ca realitate interioara, generatoare de actiuni si efecte la nivelul realitatii exterioare - mai mult sau mai putin persistente). Curentele de gandire pot fi ale individului sau ale diferitelor asocieri dintre indivizi. Daca mintea individului este in mod constant angrenata in informatie negativa, individul ajunge sa sufere transformari de personalitate si caracter atat la nivel ideologic, cat si afectiv si relational, reflectand negativitatea in cantitatea si calitatea infaptuirilor sale din planul fizic. Gandurile se concretizeaza in actiunile fiintei si, mai departe, in efectele acestor actiuni, atat cele vazute (la nivel fizic) cat si cele nevazute (la nivel karmic).

Spunea extrem de sugestiv Paulo Coelho: "La inceput a existat doar o infima cantitate de injustitie in lume, dar fiecare din cei care au aparut ulterior au adaugat partea lor, gandind despre aceasta ca este doar o mica si neinsemnata parte. Si uite, azi, la ce s-a ajuns." As mai adauga in continuare ca o parte insemnata a lumii actuale continua sa gandeasca si sa actioneze in acelasi mod, modificand insa scuza: "La cat de multa injustitie exista deja, ce mai conteaza inca una in plus?".

Apare astfel mai mult decat evidenta necesitatea pazirii usii gandurilor noastre. Cuvantul "garda" ar trebui sa fie la ordinea zilei. Orice lucru este bine sa intre pe o poarta incipienta a mentalului nostru ca si potentiala provocare, ca si catalizator al unei posibile treziri. In acest sens ar fi bine sa existe o anticamera mentala a tuturor informatiilor si impresiilor care ajung la noi. Adesea mari dureri poarta cu ele binecuvantari ascunse. Totusi, discernamantul atent cultivat ar trebui sa fie cel care ajunge sa indeplineasca functia de filtru la nivel de anticamera si sa decida ce pastreaza si ce da afara. Practic discernamantul ar urma sa valideze contributia pe care un anumit stimul negativ deliberat acceptat ar putea-o avea la emanciparea mental-afectiva a fiintei. Ca urmare, am avea de-a face cu un STIMUL NEGATIV CONSTRUCTIV. O cantitate si o intensitate mult prea mare a unui stimul in raport cu abilitatea fiintei de a sesiza utilitatea lui ca instrument de invatare il transforma intr-un STIMUL NEGATIV DISTRUCTIV. E bine sa ne aducem aminte ca intotdeauna exista o granita intre ceea ce ne poate fi de folos venind din afara si ceea ce este din capul locului daunator. Treaba noastra este sa identificam aceasta granita mai mult sau mai putin fina, mai mult sau mai putin subtila si sa decidem in cunostinta de cauza urmatorul pas pe care il avem de facut in raport cu stimulii din realitatea curenta. Este o munca la nivel de ratiune si simtire deosebit de importanta pe termen scurt, mediu si lung in actualul context al momentului si este de datoria fiecaruia sa si-o faca pentru el si sa o faca bine.

Atata timp cat te simti rau in propria viata si vezi ca ceea ce se intampla sub ochii tai continua sa te faca sa te simti rau (lucruri, informatii sau oameni cu care iei contact), cand sesizezi ca nimic din ceea ce te inconjoara nu te ajuta, ci din contra, te face sa te simti tot mai dezradacinat si mai vulnerabil, mai golit de motivatie si de vlaga, este de dorit sa avem un minim necesar de bun simt, tenacitate, inteligenta si prezenta de spirit pentru a ne pune la adapost - atat cat putem - de toti acei stimuli negativi despre care decidem ca nu ne sunt benefici in nici un fel. Acest lucru poate insemna inchiderea televizorului, dezabonarea de la acele buletine de stiri care trimit mesaje toxice, purtatoare de ura, indoctrinare si inregimentare, intreruperea contactelor cu acei indivizi vesnic ofensati, scandalagii, acuzativi, plangaciosi, pusi pe circ, razboi, gafa si injurie.

Totusi una dintre cele mai persistente prezente din viata noastra ramane, in multe cazuri, televizorul. Daca vom lasa toate acele imagini si mesaje negativ-distructive - cu care majoritatea canalelor de televiziune bombardeaza zilnic telespectatorul - sa doarma frumos in mintea noastra in timp ce noi le ingurgitam cvasi-continuu continuturile toxice si manipulative, nu vom face decat sa hranim STARILE de frica, vina, atasament, CREDINTELE "sunt neputincios", "nu merit", "trebuie", ROLURILE preambalate si reactive de victima, agresor, salvator. Practic lasam lumea din afara sa ne spuna care este si care va fi pe mai departe micuta, neputincioasa si dramatica noastra realitate. Sau putem decide sa ne luam soarta in maini si sa intelegem ca responsabilitatea pentru propriul nostru drum ne apartine, atat cat ne-a mai ramas din timp si din drum. Iar mai departe, contributia noastra la aceasta lume are sansa in felul acesta sa isi faca simtita prezenta intr-un mod care sa ateste ca nu am existat la intamplare si ca am lasat ceva in urma noastra mai bun decat ce am gasit atunci cand am venit.