Forta si Gratie

Vidul cuantic, energia si starea de camp zero

Campul zero poate fi considerat acel termen din fizica prin care s-a incercat definirea suportului non fizic al tuturor manifestarilor energetice si materiale din actualul spatiu-timp, ceea ce nu se vede dar umple tot ceea ce se vede, liant universal supranumit "eter".

Majoritatea fizicienilor au cazut de acord asupra faptului ca exista un camp discret de forta in orice moment de timp si in orice punct din spatiu, referit ca si "camp cuantic", care penetreaza tot universul, fiind determinant pentru existenta acestuia.

Contrar incapacitatii noastre din acest moment de a-l evidentia sau de a-l masura, acest camp cuantic se afla pretutindeni si nu vibreaza, nu oscileaza, nu creeaza polaritate si nici contrast, deci nu radiaza, asadar este nemasurabil cu instrumentele clasice care pot sa masoare doar fluctuatie, radiatie, vibratie, adica asimetrie, practic ceva diferentiabil din altceva. Dependenta masuratorilor de aceasta diferentiere face ca vidul cuantic sa nu poata fi cercetat in mod direct, ci doar dedus indirect, prin studiul a tot ce se diferentiaza din el.

Campul Zero Universal este precum suprafata unui iaz perfect calm, perfect drept, fara nici o unda, fara nici un val. Este toata o singura suprafata, perfect uniforma, perfect unitara. Cand ceva se misca pe suprafata acestei ape, faptul acesta creeaza discrepanta, asimetrie si contrast, adica valuri. Valurile inseamna diferenta de potential, manifestari energetice distincte, dinamizare diferentiala, exteriorizarea in forma a campului energetic de fond. Valurile sunt afirmari ale campului zero, ele fiind in definitiv alcatuite din aceeasi apa a iazului cel nemiscat, deci din aceeasi energie de camp zero originara, doar ca devenita din discreta, concreta. Similar, materia si radiatia sunt alcatuite din energie de camp zero aflata intr-o dinamica manifesta, in care variate aspecte ale dinamizarii asimetrice produc efecte sesizabile, implicand polaritate si masurabilitate.

Desi denumirea generic folosita este aceea de CAMP ZERO, un aspect important al sau este non dimensionalitatea, ceea ce inseamna non spatialitate si non temporalitate in sensul de lipsa a separatiei spatiale si secventialitatii temporare. Aceasta energie exista ca si omnispatialitate si omnitemporalitate aferente tuturor locatiilor si momentelor din Univers.

In Fizica Newtoniana dar si in Fizica Relativista, LOCALIZAREA in timp si spatiu este tot timpul PREZENTA in orice experiment, masuratoare, observatie din universul care ne inconjoara. Chiar daca in fizica lui Newton pozitia si momentul sunt absolute iar in fizica lui Einstein sunt relative la o alta pozitie si un alt moment, tot timpul vorbim de o localizare exacta ca punct din spatiu si moment din timp a unui fenomen.

Totusi, in Fizica Subatomica se fac primii pasi catre o alt fel de legatura intre particulele de materie si energie - conexiune care nu mai tine cont nici de spatiu si nici de timp. Se pare ca doua particule elementare comunica intre ele prin campul cuantic de fond sau campul zero, informandu-se reciproc despre starea lor indiferent de contextul spatio-temporal al fiecareia. Acest fapt a fost evidentiat de fizica cuantica atunci cand doua particule elementare (doi electroni sau doi fotoni) au fost puse la un anumit moment de timp in contact (aduse fizic una in apropierea celeilalte) dupa care separate si trimise in directii diferite cu viteze diferite (suferind astfel in sistemul lor de referinta dilatri sau contractii spatiale si temporale, conform legilor teoriei relativitatii). In aceste conditii s-a observat si masurat faptul ca orice alterare de stare a unei particule induce automat asupra celeilalte particule o alterare a starii sale. Totul se intampla ca si cum cele doua particule ar alcatui un sistem unitar in care modificarea starii unei bucati a sistemului induce modificari in functionarea tuturor celalalte bucati (a sistemului per ansamblu), iar fenomenul este cunoscut in fizica subatomica drept Superpozitie Cuantica. Daca luam in considerare ca Universul si tot ce vedem azi a evoluat dintr-un punct de informatie si energie infinit mic, putem afirma ca particulele elementare din toate locurile si din toate timpurile se influenteaza in permanenta unele pe altele prin faptul ca toate sunt conectate la un nucleu originar de existenta si manifestare ale carui extensii sunt.

In conditiile in care toate informatiile despre toate fenomenele din aceasta realitate - de la microcosmosul cuantic la macrocosmosul relativist - sunt STOCATE in aceasta sursa a-spatiala si a-temporala de nucleu creator numita "camp zero" - putem intelege, cel putin intr-o forma incipienta, cum toate sunt, intr-adevar, interconectate. Sau, cum toate sunt una.

Anticii dar si contemporanii au conceptualizat acest atemporal si aspatial in care tot ce exista isi are originea informationala si in definitiv existentiala. L-au numit SURSA, CREATORUL sau DUMNEZEU.