Realismul in acceptiunea vizionarului proactiv, respectiv a conformistului pasiv

Observ atatia indivizi in ziua de azi care se cramponeaza apoteotic de orice drama reala sau imaginara, facand apologia fatalismului in numele realismului. Indivizi insa nespus de incapabili sa se se implice intr-un mod original, riscant si determinant, in ceva, orice. De aceea ma intreb: de cand a fi realist inseamna a lua ca si axioma de viata faptul ca lucrurile vor merge in mod necesar intr-o directie dezastruoasa, obstacole insurmontabile nu vor mai conteni sa apara, problemele vor rasari de unde nici nu te astepti, evident in cele mai groaznice forme, furtuna se va dezlantui si apocalipsa va veni? O mostra pura de inertie si de stagnare in gandire (in nici un caz gandire negativa - asa cum se vehiculeaza prin diferite lucrari de psihologie si dezvoltare personala - deoarece gandirea negativa autentica isi cunoaste scopurile si isi urmareste cu tenacitate obiectivele). Si in nici un caz o mostra de realism. A FI REALIST inseamna a recunoaste, intr-adevar, limitarea, neajunsul, insuficienta dar in acelasi timp a deveni un factor determinant al influentarii, al transformarii lucrurilor care nu concorda cu asteptarile. A fi realist - din punct de vedere al valorilor spirituale ale curentului pozitiv de transformare si evolutie - inseamna a lua act de realitatea inconjuratoare dupa care a trece la actiune, impregnand cu virtute, cu valoare, cu entuziasm si creativitate fiecare situatie de viata intalnita.

A fi realist nu inseamna a iesi la pensie cu intelectul pretinzand ca totul in jur este o fatalitate, o poveste deja scrisa cu final implacabil. Facand asta, te scoti pe tine din ecuatia vietii, ajungi sa pui semnul egal intre tine si un bolovan. O astfel de atitudine denota o lipsa de mobilizare generala si este apanajul persoanelor care nu intentioneaza sa isi depaseasca propria conditie limitata, victimizata, blazata, complacuta intr-o apatica lincezeala mental-afectiva si intr-o lipsa de actiune cu alura de moarte clinica, anuland orice tentativa de contributie creativa si decisiva la realitatea momentului.

Acesta este si "realismul" promovat de majoritatea canalelor media, care se intrec unele pe altele in a demonstra omului cu simturile amortite cum se traieste inevitabil si peste tot intr-o mizerie psihica de nedescris. Filme peste filme, de scurt si lung metraj, emisiuni documentare si talkshow-uri, se intrec in a ne prezenta estetica uratului, a suferintei si bolii, a circului si gafei, a ignorantei si nepasarii, a limitarii si mortii in limitare, iar cand unul dintre aceste canale reuseste sa atinga apogeul de sordid, patologic, obsesiv-compulsiv si maniaco-depresiv, atunci incep sa curga premiile.

A fi convins ca nimic nu se poate face pentru a indrepta lucrurile, a te resemna in fata dificultatilor si vicisitudinilor vietii adoptandu-le ca litera de lege si fara nici o intentie sau intitativa de a-ti aduce propria contributie constructiva la ceea ce poate fi mai bine azi decat a fost ieri, inseamna pur si simplu a-ti irosi existenta si a te complace in situatiile nefericite in care se gasesc majoritatea indivizilor din aceasta categorie.

Indoiala, blazarea, victimizarea, toate acestea reprezinta credinte distructive care blocheaza accesul la o realitate cu mult mai favorabila a ceea ce se vrea transformat, la fel cum viziunea, entuziasmul, asumarea responsabilitatii sunt credinte constructive care misca in mod eficient lucrurile si fac adesea ca solutii aparent imposibile sa devina posibile si vizibile. Este evident ca e mai greu sa misti lucrurile intr-o directia coerenta atunci cand sunt 10 oameni care gandesc si actioneaza in acest fel vs. alti 1000 indolenti, inconsistenti, impertinenti. Insa de aici incepe totul, de la un astfel de prag se filtreaza omul adormit de omul trezit, omul creativ de omul pasiv, omul care nu a trait degeaba si si-a vazut de drumul sau in pofida galagiei si scandalului pe care il fac cei care, de fapt, nu fac nimic.

Se pune asadar intrebarea: daca viziunea dramatica si limitativa asupra vietii si societatii este intr-atat de adanc impregnata in simturile unora dintre noi incat ajungem sa ne identificam cu orice neajunsuri adoptand-le cu titlul de "realism", cum putem totusi reversa procesul, ajungand sa realizam ca de fapt ne plasam intr-o poveste care ne controleaza existenta si ne tine blocati in situatii de viata nefavorabile si pline de resentimente?


 

Iata un set de intrebari carora, raspunzandu-le cu onestitate, ne vom putea face o idee destul de clara despre nivelul de vulnerabilitate al propriei structuri de gandire, simtire si actiune, vizavi de adoptarea povestii dramatice care ne-a fost spusa de societate de la cea mai frageda varsta:

- Te plangi? O faci tot timpul sau doar uneori?

- Dai vina pe altii? Se intampla adeseori sau rareori?

- Discuti frecvent despre ce este in neregula in lume, mai mult decat despre ce este constructiv si promitator? Asta incluzand "vremea imposibila", "trafcul oribil", "legile groaznice", "economia dezastruoasa", "oamenii rau voitori / prosti / mincinosi / teroristi"?

- Credibilizezi doar lucrurile care merg fix in felul preconizat de tine, considerand neinteresante si nefolositoare provocarile vietii?

- Critici? Pe toata lumea sau doar pe cei care nu se potrivesc ideilor tale despre o viata sigura si anosta conform tiparului?

- Esti atras iremediabil de drama si dezastre (nu te poti abtine de la stirile despre accidente si probleme de orice fel)?

- Consideri ca nu detii nici un control si nici o putere asupra a ce ti se intampla?

- Te simti o victima sigura in propria viata, vorbind adesea despre faptul ca nesansa / nenorocul te loveste cand ti-e lumea mai draga?

- Ai senzatia ca lucrurile se intampla independent de persoana ta iar faptul ca tu existi in acest spatiu nu influenteaza si nu modifica semnificativ dinamica lucrurilor cu care intri in contact?

- Nu te poti abtine sa te pui la curent cu problemele de orice fel din vietile oamenilor si continui sa arati cu degetul catre ele, gratificandu-ti egoul prin prisma lor?

Interpretarea raspunsurilor, pe scurt, ar fi urmatoarea:

Daca nu poti sa fii atent, participativ, recunoscator fata de viata decat atunci cand lucrurile merg bine si neaparat in directia dorita de tine, adica daca raspunsurile tale sunt majoritar DA, este deja destul de clar ca te situezi in zona perceptuala de blocaj mental-emotional si blazare a resemnatului pasiv sau pasiv-agresiv. In schimb, temperanta, capacitatea de ascultare si observare, manifestarea empatiei si entuziasmului, contributia decidenta si decisiva la evenimentele vietii (atat placute cat si neplacute) sunt toate indicii de pozitivitate manifesta, afirmata in directia unui ideal cu un grad ridicat de universalitate (determinant pentru viata si societate) si cu o sansa destul de mare de manifestare prin insasi propria ta contributie si co-participare la el.


 

As mai vrea - apropo de cele discutate - sa fac o paralela cu ceea ce numim climatul socio-politico-economic romanesc...

ROMANIA este si ea o tara in care una din preocuparile majore - afirmate in mod repetat pe toate canalele media - este CRESTEREA ECONOMICA prin creearea unui climat favorabil din punct de vedere financiar, politic si social, care sa permita efectiv acest lucru. In lume se creeaza insa tot mai multe premize pentru ca populatiile tarilor sa devina in mod major preocupate de "FERICIREA pe cap de locuitor", restul fiind detalii.

Personal vreau ca in aceasta viata sa fiu fericit. Sa ma nasc cu niste drepturi fundamentale, cu un acces garantat prin nastere la o baza materiala si educativa, la resursele comune ale planetei si locuitorilor ei, dincolo de care sa decid ce este motivant pentru mine si ce nu. Doresc sa am ocazia si suportul necesar pentru a merge pe drumul talentelor si al vocatiei mele fara sa fiu strans cu usa sa adopt o atitudine servila si debila. Vreau de asemenea sa am timp pentru lucrurile simple: sa alerg cu bicicleta prin parc, sa meditez, sa citesc si sa calatoresc. Vreau sa am energie, timp si spatiu pentru aceste lucruri. Vreau sa ma indragostesc si vreau SA AM DE CINE, de aceea vreau sa am de-a face la toate nivelele cu o cultura bazata pe demnitate si respect, pe intampinarea in forta a oportunitatilor si nu pe desconsiderarea si marginalizarea lor. Nu vreau sa am de-a face cu o meritocratie lipsita de empatie si nespus de falsificata, plina de compromisuri, de rateuri si exceptii penibile! PE NICI UN LOC in topul preferintelor mele nu incadrez dobandirea de avere. Eu nu am iesit din pantecele mamei mele pentru A DEPOZITA LUCRURI intr-un colt de Univers si nici pentru a goni dupa o CRESTERE economica halucinanta.

Tu pentru ce simti ca ai iesit din pantecele mamei tale? Crezi ca ai venit aici pentru o infinita acumulare de bunuri materiale, de titulaturi si de masti sociale? Sau poate ca ai venit ca sa inveti despre FERICIRE parcurgand o cale spirituala menita sa te faca sa intelegi cat mai bine acest concept?



 


Comentarii (0)

Nume

E-mail (nu se publica online)

Comentariu
Pentru a preveni subscrierea automata de comentarii de catre programe-robot, te rugam sa introduci textul din imagine in caseta alaturata. Comentariul va fi trimis doar daca textul corespunde imaginii.
»

 

Contribuie financiar..

Existenta unei astfel de lucrari presupune o investitie continua de timp, inspiratie si energie in cercetare si dezvoltare. Sustinerea financiara a proiectului poate asigura consacrarea deplina a eforturilor depuse inspre aducerea in manifestare a unei noi cunoasteri, capabila sa interconecteze in mod optim fiecare domeniu al vietii noastre cu fortele spirituale care ne guverneaza existenta.

 


Experiente de cunoastere..



 


Pentru cel care citeste..


Menirea acestui proiect este sa inspire si sa trezeasca setea de adevar si de cunoastere. Sa motiveze pe fiecare in parte sa cerceteze mai departe acele aspecte ale existentei care il preocupa cu adevarat. Sa trezeasca dorinte si initiative de sustinere a libertatii, dreptatii si calitatii vietii pe planeta. Sa ofere directii potentiale de progres pline de scop si sens.

Indiferent cine esti tu, cel care citeste, nu prelua implicit ce scrie aici sau in oricare alta parte. Confrunta aceste informatii cu bunul tau simt interior. Experimenteaza aceste lucruri in viata ta, adopta-le, ajusteaza-le sau renunta la ele pe masura ce iti largesti orizonturile. Poate ca te-ai nascut si ai fost educat in tot felul de dogme pe care le exersezi de zeci de ani. Dar pe drumul acela ai tot fost. Stii unde duce, stii unde se opreste, stii foarte bine ca nu-ti mai ofera de o buna perioada de vreme nimic nou care sa-ti satisfaca aspiratia spre mai mult, mult mai mult.

Opreste-te acum si schimba. Ia-ti ce ai tu nevoie de aici si intra pe o noua cale a ta, inca o data si de la inceput. Fa cativa pasi pe acest nou drum. Vezi cum te simti. Confrunta provocarea. Permite povestii sa se deruleze. Urmareste fiecare pas facut si alege-l curajos pe urmatorul. Interiorizeaza experienta. Te simti mai viu? Misterul te incita? Perspectiva te invioreaza? Daca da, atunci da-ti voie sa vezi cat de adanca este vizuina iepurelui!

 

 

Contact..

Eduard IrimiaAutor: Eduard Irimia
Locatie: Bucuresti, Romania
E-mail: contact@fortasigratie.ro
Mai multe informatii: Despre Autor

 

Din invataturile altora..


- "E necesar sa deprinzi un nou mod de a gandi pentru a manifesta un alt mod de a fi."
~ Mariane Williamson

- "Adevarata ignoranta nu este absenta cunoasterii ci refuzul de a o dobandi."
~ Karl Popper

- "Fara deviere de la norma lucrurilor, progresul nu este posibil." ~ Frank Zappa

- "Nu conteaza prea mult ce privesti, conteaza intotdeauna ce vezi." ~ Henry Thoreau

 

 

Inscrie-te in comunitatea noastra..

Adresa ta de e-mail:


Adaugare e-mail  Stergere e-mail


Pentru a evita ca mesajele sa ajunga in SPAM,
iti recomand sa adaugi la contactele din contul tau de e-mail adresa info@fortasigratie.ro