Ciclul aparitie-disparitie a materiei si energiei

La nivel de particula subatomica a devenit deja o certitudine ca nimic nu e static, nimic nu e solid, tot ce se vede fiind o continua oscilatie a unor cuante de energie, in ritmul unui puls cosmic de foarte inalta frecventa care le diferentiaza din vidul creational si le readuce imediat inapoi in vid, recreandu-le in momentul imediat urmator si retragandu-le iarasi din existenta. Totul cu o viteza si o precizie formidabila, dupa tipare care se modifica doar ca urmare a unor procese derulabile secvetial la nivelul realitatii in care ne aflam, astfel incat noua ni se pare la scara macro ca materia este solida, persistenta, parte a unui flux de evenimente, in timp ce, la nivel elementar, totul este o vibratie de tip aparitie-disparitie diferentiata dintr-un camp cuantic de constiinta si energie fara polaritate, care imbraca si sustine discret toate procesele de la nivelul intregului Spatiu-Timp universal.

Faptul ca orice structura vibreaza, pulseaza, apare si dispare, facand lucrul acesta dupa un tipar sau altul, asigura fluxul de energie - stabilizator dar si innoitor - oricarui proces care se vrea experimentat in cadrul acestui Spatiu-Timp.

Sub auspiciile unei asemenea manifestari - pe cat de ample pe atat de subtile - toate acele viziuni exclusiv materialiste despre Univers si despre insasi existenta noastra aici ajung sa fie atat de prinse in iluzia persistenta a materialitatii (ca si unic reper al fiintarii) incat, fara a face apel la extra cunostinte si extra simturi, persoanele adepte ale curentului materialist ajung sa perceapa materia ca fiind tot ce exista, o realitate apasatoare si amorfa, iar lumea pe care o stim drept o pura coincidenta a unei aglomerari de praf cosmic. O astfel de viziune - ingrozitor de simplista - nu poate sa explice viata, constiinta si nici complexitatea incomensurabila a legilor care guverneaza universul de la scara infinitezimala pana la scara cosmologica. Intr-o astfel de acceptiune omul este o intamplare, un accident, un vas plutind in deriva pe o panza de apa care vine de nicaieri si se duce nicaieri. Societatea ajunge sa fie perceputa ca o multime cvasi-haotica de indivizi separati unii de altii si foarte foarte singuri, traind la intamplare intr-un univers invariabil rece, dezorganizat si ostil. La o astfel de acceptiune fatalista si debilitanta a realitatii conduce viata traita fara nici un fel de aspiratii catre o reala cunoastere, fara efort creativ, fara viziune, fara consacrare, fara perspectiva.



 


Comentarii (0)

Nume

E-mail (nu se publica online)

Comentariu
Pentru a preveni subscrierea automata de comentarii de catre programe-robot, te rugam sa introduci textul din imagine in caseta alaturata. Comentariul va fi trimis doar daca textul corespunde imaginii.
»

 

Contribuie financiar..

Existenta unei astfel de lucrari presupune o investitie continua de timp, inspiratie si energie in cercetare si dezvoltare. Sustinerea financiara a proiectului poate asigura consacrarea deplina a eforturilor depuse inspre aducerea in manifestare a unei noi cunoasteri, capabila sa interconecteze in mod optim fiecare domeniu al vietii noastre cu fortele spirituale care ne guverneaza existenta.

 


Experiente de cunoastere..



 


Contact..

Eduard IrimiaAutor: Eduard Irimia
Locatie: Bucuresti, Romania
E-mail: contact@fortasigratie.ro
Mai multe informatii: Despre Autor