Iesirea din rezistenta, reprimare, negare

In momentul in care ne luptam cu o emotie puternica incercand sa nu-o lasam sa existe, acest proces acapareaza energie din propria energie. Fiind intr-o stare de negare vizavi de lucrurile neplacute care ni se intampla, ne trezim ca incercam sa ne reprimam realitatea respectiva, sa ne convingem ca lucrurile nu sunt chiar atat de neplacute sau de reale prin simplul fapt ca le contestam existenta, disimuland impactul lor la nivelul simturilor si al vietii noastre de zi cu zi. Ei bine, in momentul in care facem asta ne consumam importante rezerve de energie vitala intr-un mod deloc util, creativ sau eficient. Este precum energia pe care am putea-o folosi in felurite moduri daca nu am mai incerca sa tinem cu forta o minge umpluta cu aer sub apa. Pe care la un moment dat o sa obosim sa o mai tinem acolo si care o sa iasa la suprafata si o sa ne izbeasca. Cert este ca, atata timp cat facem lucrul acesta, ne consumam irational resursele si nu putem trece la urmatorul nivel de interactiune cu experienta. Nu putem intelege, nu putem cuprinde mai mult.

Ceea ce avem de facut este sa ne conectam atat la starile noastre cat si la realitatea momentului. Orice decuplaj de la oricare dintre ele este un deserviciu pe care ni-l facem in privinta unui raspuns eficient la situatie. Nu putem sa ne conectam in mod energetic si decisiv la un context de viata fara sa ne constientizam si sa ne acceptam starile si contextul. Este un proces care se impune a fi exersat constant, ca si disciplina a mintii si sufletului. Nu se intampla pur si simplu de la sine. Se realizeaza prin intentie si se dezvolta progresiv.

Per ansamblu lucrurile se petrec in felul urmator: Avem o anumita dorinta ca ceva sa se intample. In fata noastra avem un context diferit de ceea ce ne-am fi dorit noi. Ca urmare incepem sa resimtim emotii de tot felul, in general apasatoare, dezagreabile si contradictorii - teama, ratacire, confuzie, neincredere, nesiguranta, neputinta, gelozie, furie. Acestea ar necesita investigare, identificare si acceptare pentru ca mai apoi sa ajungem sa ne gestionam conceptele si afectele in asa fel incat sa intampinam constructiv situatia data. Daca reusim sa facem asta castigam energie si dobandim totodata o putere de cuprindere tot mai mare in campul constiintei a dinamicilor interioare si exterioare care ne reclama atentia si grija. Energia castigata o putem folosi ulterior ca sa patrundem si mai adanc in procesul investigarii si intelegerii.

In momentul in care exista nevoi neimplinite iar nevoia mentala de implinire a lor este ea insasi o nevoie care se adauga nevoilor intiale, in interiorul nostru se declanseaza o forta asemenea unui curent energetic aferent impotrivirii vizavi de neimplinirea acestor nevoi, o forta menita sa ne arate cat de importanta este pentru noi rezolvarea nevoilor respective intr-un fel sau altul. In general aceasta forta o percepem ca fiind o forta de opozitie, de rezistenta, si intr-o prima faza chiar asta este. In general opozitia la situatie este resimtita ca un curent subteran de energii ostile, opunandu-se la ceea ce este. Un curent care arunca in derizoriu trairile noastre de zi cu zi, acelea considerate a fi normale, adesea de fapt superficiale, care nu au o anumita profunzime, nu au o anumita consistenta interioara care sa le justifice existenta pe termen lung. Sunt pur si simplu niste desene animate pe ecranul de zi cu zi al vietii. De aceea, in momentul in care se declanseaza in subteran o astfel de forta de mare profunzime si amploare, impactul ei asupra tuturor celorlalte simturi este foarte mare - simtim ca ne sapa asa cum sapa apa stanca la radacina. Simtim ca ceva in interiorul nostru nu doar ca musca din noi, ci efectiv ne sfredeleste! Este o forta pe care daca nu o bagam in seama, cu care daca nu luam contact nemijlocit, fata de care daca nu manifestam o atitudine de interactiune concilianta, ne autodistrugem. Pentru ca, in general, neimplinirea unei nevoi resimtita ca importanta de complexul corp-minte-suflet creeaza o puternica forta de opozitie, a carei menire in plan spiritual este sa ne impuna rafinarea perceptiei angrenate in actul decizional de zi cu zi, in asa fel incat, acea nevoie - indreptatita de altfel sa existe si fie implinita intr-un fel sau altul - ajunge sa fie inteleasa la un nivel superior nivelului la care a fost creata. O nevoie ridicata pe un alt palier, superior, al existentei sale, ne ajuta sa ne deschidem orizonturile aspirationale catre ceva cu care nu ne-am mai confruntat nicicand. Iar faptul acesta, mai devreme sau mai tarziu, ne ajuta sa ne implinim intr-un fel sau altul nevoia, dar corespunzator nivelului superior de existenta si devenire. Ceea ce implinim propriuzis nu este de fapt nevoia initiala, ci acea nevoie ajustata pas cu pas si devenita in timp din simpla complexa. Transformarea nevoii dintr-una simpla intr-una complexa nu poate sa existe fara un parcurs de la un moment inital in care implinirea nevoii ne este refuzata pana la ulterioarele momente ale nuantarii nevoii si imbogatirii sale cu aspecte dintre cele mai variate.

In momentul in care am luat act de existenta curentului de forta intital care se opune statutului de "neimplinire" a nevoii originare, avem de facut un cuplaj. Trebuie sa lasam curentul de forta sa patrunda in constiinta noastra pana cand cele doua ajung sa conlucreze, informandu-se reciproc despre modul in care decurg lucrurile in procesul de acordare a interiorului cu exteriorul.

CONTACTUL cu un curent de forta mental-emotional - indiferent caror dinamici i se datoreaza - este dificil, cel putin la inceput.

Intr-o prima faza multa lume sa pierde in afecte. De aceea nu poate sa treaca la un nivel emotional superior momentului initial - nevrotic, puseic - pentru ca se lasa sa zaca acolo, pentru ca nu are acele resurse necesare sa distileze trairea afectiva pentru a obtine informatie cognitiva. Acesti oameni nu au cu ce sa faca o diferenta. Iar aceasta diferenta consta in informarea pe care mintea conceptuala o poate furniza trairilor din mintea afectiva: practic mintea conceptuala diseca firul afectelor, confirmand sau infirmand oportunitatea existentei lor. Iar afectele care in mod constient ajung sa colaboreze cu diferitele experimente pe care le face mintea conceptuala, devin maleabile si constructive, transformabile si creative. La un moment dat, in acest proces, mintea emotionala si mintea rationala ajung sa conlucreze atat de bine incat se aliniaza, converg catre o rezultanta comuna, merg impreuna catre o aceeasi directie, pe un acelasi drum. Dar aici se ajunge printr-un proces de constanta si repetata introspectare, adesea combinat cu raspunsuri la situatia concreta de viata care sa ateste rezultatele introspectiei. Procesul are o durata in timp mai lunga sau mai scurta si nu este niciodata la fel pentru doua persoane sau evenimente. Ajungem - fiecare in felul sau - sa avem simturile impacate ca acela este drumul nostru, acel drum care ne afirma si care ne atesta.

In momentul in care ne antrenam sa intampinam situatiile de viata in felul acesta - atat sub aspectul trairilor interioare cat si al actiunilor exterioare - mai devreme sau mai tarziu se destructureaza blocaje in campul perceptual, se descatuseaza forte, incepe sa se manifeste o noua putere, despre care vazand cum arata, cum se simte si ce putem face cu ea realizam ca nici macar nu stiam ca este acolo.

Iar acum un exemplu...

Cand dragostea si pasiunea nu sunt reciproc impartasite, le lasi sa te traverseze asa cum sunt, asa cum vin si, mai departe, in loc sa incerci sa le stingi prematur, le poti transforma in echivalentul lor la un nivel superior de intelegere si manifestare: o prietenie, o relatie bazata pe respect, o iubire platonica. Este toata acea energie transformata, cu care in loc sa te arzi sau sa te mutilezi prin reprimarea ei, te intregesti si stralucesti. Dar cum? Aducand-o in acel spatiu de constiinta unde mintea s-a impacat cu inima si amandoua au ajuns sa conlucreze imbinand coerent ratiunea si simtirea. Este acel nivel care poate pune tumultul info-energetic din fiinta noastra in armonie cu toti factorii implicati in existenta lui: prea plinul propriului complex corp-minte-suflet si abilitatile sale de afirmare, cealalta persoana cu nevoile si abilitatile ei de afirmare, puntile de conexiune care se pot crea in situatia data, perspectivele unui context implinitor infiripabil din aproape in aproape, care sa nu creeze rupturi in existenta, ci intregiri si armonizari.



 


Comentarii (0)

Nume

E-mail (nu se publica online)

Comentariu
Pentru a preveni subscrierea automata de comentarii de catre programe-robot, te rugam sa introduci textul din imagine in caseta alaturata. Comentariul va fi trimis doar daca textul corespunde imaginii.
»

 

Contribuie financiar..

Existenta unei astfel de lucrari presupune o investitie continua de timp, inspiratie si energie in cercetare si dezvoltare. Sustinerea financiara a proiectului poate asigura consacrarea deplina a eforturilor depuse inspre aducerea in manifestare a unei noi cunoasteri, capabila sa interconecteze in mod optim fiecare domeniu al vietii noastre cu fortele spirituale care ne guverneaza existenta.

 


Experiente de cunoastere..



 


Din invataturile altora..


- "Nu poti schimba ceea ce refuzi sa confrunti."
~ Gina Senarighi

- "E necesar sa deprinzi un nou mod de a gandi pentru a manifesta un alt mod de a fi."
~ Mariane Williamson

- "A te purta ca si cum viata este o pasnica livada inflorita inseamna a te muta, nating, intr-o utopie. Calmul este bun, pretuirea bunei-dispozitii e legitima, dar adoptarea neconditionata a unui perpetuu si bovin suras e o forma de insuficienta mentala." ~ Andrei Plesu

- "Transformarea personala are efecte globale. Pe masura ce progresam, progreseaza si lumea. Revolutia care va salva lumea este in mod ultimativ una personala." ~ M. Williamson

- "Iubirea o lasi sa arda pana la capat, ca o lumanare. Nu o stingi brusc daca vrei sa ai sufletul impacat." ~ Ileana Carstea

- "Un om trebuie sa fie suficient de matur ca sa-si recunoasca greselile, destul de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte!" ~ Alphonse Allais

- "Adevarata ignoranta nu este absenta cunoasterii ci refuzul de a o dobandi."
~ Karl Popper

- "Infruntarea adevarului este o munca grea. Adevarul te va elibera, dar mai intai trebuie sa induri suferinta nasterii sale."
~ Iyanla Vanzant

 

 

Contact..

Eduard IrimiaAutor: Eduard Irimia
Locatie: Bucuresti, Romania
E-mail: contact@fortasigratie.ro
Mai multe informatii: Despre Autor