Forta si Gratie

Aspecte practice ale investigarii si intelegerii realitatii

Atunci cand vorbim de investigarea si intelegerea dinamicilor interioare si exterioare intram intr-un proces amplu de cunoastere de sine si de lume. Practic luam contact cu realitatile vaste si misterioase ale Creatiei. Este importanta atat cunoasterea la nivel de formula, ca descriere logica a unor legitati si mecanisme (stimuland intelegerea rationala, 3D), cat si perceperea acestor legi si mecanisme la nivel de experienta personala directa, prin contact nemijlocit pe calea tuturor celorlalte simturi, cu manifestarile lor. O astfel de abordare pe ambele directii are pe de o parte darul sa deblocheze mintea de sabloane si clisee, pe de alta parte sa faciliteze deschiderea unor abilitati perceptuale speciale, menite sa duca individul intr-o zona de cunoastere tot mai nuantata si mai complexa a dinamicilor vietii de zi cu zi.

Unde si cum incepe acest proces? Un inceput edificator poate fi chiar acceptarea starilor care vin pe firul evenimentelor si a insasi evenimentelor declansatoare de stari, ca si etapa necesara pentru investigarea ulterioara, in adancime si cu o acuratete tot mai mare, a mesajului si naturii starilor si evenimentelor. Obiectivul acestei munci nu este sa controlam sau sa ne controlam, ci mai degraba sa reusim sa observam cu onestitate ce se intampla cu noi si in jurul nostru pentru a raspunde in mod creativ si eficient la provocari.

Pe masura ce ne adancim in procesul observarii trairilor interioare produse pe fondul evenimentelor exterioare, o noua intelegere se dezvolta. In loc de a ignora sau de a controla fenomenologia interioara reactiva, incepem sa investigam si sa deslusim mecanismele suferintei emotionale, precum si substraturile conceptuale ale dramelor si ale propriilor limitari de perceptie si comportament. Ca urmare, ajungem sa raspundem intr-un mod din ce in ce mai original si mai convingator la ceea ce viata ne invita sa confruntam prin evenimentele pe care ni le scoate in cale. Ajungem sa putem face alegeri conform adevarului personal, conform propriilor viziuni si aspiratii din ce in ce mai rafinate si mai nuantate. Ajungem sa vrem ceva si sa stim de ce vrem, ne asumam propriile noastre viziuni si valori, incetam sa ne mai simtim vinovati pentru faptul ca suntem diferiti, devenim capabili sa ne ajustam din mers atitudinile si actiunile, acceptam provocarile si crestem odata cu infruntarea lor pe drumul catre obiectivele vietii. Nu cautam in mod ultimativ vinovati si nu aratam cu degetul de dragul aratatului cu degetul, dar confruntam oamenii, evenimentele, lucrurile. Ajungem sa dobandim adancime si complexitate, sa manifestam VOCATIA PROPRIULUI DRUM care ajunge sa depaseasca treptat granitele propriei persoane si sa devina din ce in ce mai mult un drum catre obiective universale incarcate de scop si sens universal.

Un aspect important in ceea ce priveste dobandirea virtutiilor pe calea descoperirii de sine este faptul ca nu lucrezi in mod direct asupra iertarii, iubirii, vitejiei, smereniei, modestiei. Aceste virtuti nu pot fi dobandite prin autosugestie, prin gimnastica ritmica si nici la nivel de discurs. Nu se lucreaza pe inocularea lor prin comenzi, ci se constientizeaza pe cat posibil conexiunea eveniment-emotie-concept, centrata in jurul valorilor / virtutiilor care se doresc cultivate. In sensul ca daca la nivel de concept ideea de CURAJ (de exemplu) este inteleasa ca fireasca si necesara intr-o situatie de calamitate, atunci acest curaj va fi imputernicit de afectele corespunzatoare conceptului proaspat integrat in campul constiintei, ceea ce va conduce in planul concret al faptelor la sustinerea mental-emotionala a unui act de curaj in planul fizic, al evenimentelor provocatoare si doveditoare.

Cristalizarea conceptelor incepe de regula de la studiul rezistentelor interioare. Cand iti doresti ceva cu orice chip dar care nu se implineste (cel putin intr-o prima faza), ideal ar fi sa nu incerci sa-ti impui sa iti doresti mai putin lucrul respectiv si nici sa alimentezi o stare falsa de asa zis echilibru interior, de calmitate si detasare, ci, pentru inceput, sa incerci sa simti cu o cat mai mare acuratete suferinta din spatele sevrajului si dependentei de stimul. Si da, doare al dracului de tare, tocmai de aceea este atat de greu de investigat. Traversand cu simturile activate o astfel de furtuna emotionala, intelegi ca dorinta puseica tine fiinta prizoniera in realitati distructive, nevrotice si limitative. Insa dorinta puseica nu este totul. Dincolo de ea exista intotdeauna o stare de fond mult mai coerenta, din care se poate aborda mult mai avantajos orice situatie limitativa. In aceasta zona de perceptie constructiva exista planificare, perspectiva, angrenaj, motivatie, rabdare, conlucrare, cocreare, spre deosebire de zona puseica unde avem de-a face cu o alergatura epuizanta printr-un univers al posedarii fintei de catre feluritele sale instincte mostenite din zona regnului animal.

O atitudine confruntativa si constructiva face drumul suportabil, cu oportunitati reale pe cale si cu obstacole care ajung sa fie vazute si tratate mai mult ca provocari si mai putin ca drame. Atitudinea in cadul unei astfel de abordari s-ar putea sintetiza in felul urmator:

 - Dorinta devine Preferinta
 - Incrancenarea devine Determinare
 - Graba devine Focusare
 - Deznadejdea devine Candoare
 - Neatentia devine Atentie Selectiva
 - Dezordinea devine Detasare
 - Scopul Personal devine Obiectiv Universal (incepe sa implice si alti oameni, si alte nevoi, si alte scopuri)

O vorba spune ca nu te poti astepta la REZULTATE DIFERITE atunci cand faci mereu ACELEASI LUCRURI la fel. Insa pentru a obtine REZULTATE DIFERITE facand LUCRURI DIFERITE, as spune ca avem nevoie de O INTELEGERE DIFERITA, de fiecare data mai rafinata decat anterior, atent cultivata si exersata, menita sa antreneze actiuni diferite pe baza unor cauze diferite si, prin urmare, cu efecte diferite.