Sacrificiul de Sine si povestea Christica

Martiriul poate fi adesea lucrarea iubirii fara aportul intelepciunii. In lipsa unei gandiri mature care sa completeze intensa empatizare cu cei in numele carora ne sacrificam, genul de lucrare in care cineva se sacrifica pentru unul sau pentru mai multi poate foarte usor sa cada intr-o forma extrema de simpatie, de-a dreptul habotnica, nicidecum contrabalansata de ratiunea conform careia disparitia fiintei din planul fizic lasa fara ajutor si indrumare multe alte fiinte care intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat ar fi putut sa beneficieze de prezenta mai degraba decat de absenta celui din a carui moarte nu se intelege si nu se castiga mare lucru.

Exista insa in diferite perioade de timp din istoria omenirii cate o poveste teribila a sacrificiului suprem. Daca punem in balanta beneficiile acestui sacrificiu cu beneficiile unei potentiale ramaneri in existenta a fiintei nesacrificate, e posibil sa descoperim ca apelul la intelepciune este imperios necesar sa-l aspecteze pe cel la compasiune - in ideea unei realiste consfintiri a oportunitatii sacrificiului sau inutilitatii lui.

Voi face o pleodoarie in cazul celui mai cunoscut sacrificiu din istoria spirituala a umanitatii: ISUS CHRISTOS.

Inainte de a intra in povestea martiriului as vrea sa punctez faptul ca viata unui om de talia lui Isus Christos nu poate fi o poveste nici simpla, nici clasica si, cu atat mai mult, usor de inteles. Ce stim azi despre copilaria lui Isus? Nimic. Ce stim despre educatia care i-a fost data lui Isus Christos? Nimic. Ce stim despre viata personala a lui Isus Christos? Nimic. Surse mai mult sau mai putin autentificate povestesc despre lucruri care nu apar in nici un material de informare de provenienta "bisericeasca".

Evanghelia gnostica dupa Maria Magdalena ne povesteste despre statutul de apostol al Mariei si totodata despre acela de sotie a lui Isus Christos. Evangelia gnostica dupa Iuda ne vorbeste despre apostolul care si-a asumat misiunea "tradarii" propriului maestru chiar la cerea expresa si explicita a maestrului, faptul urmand sa ajute la implinirea unei parti importante din misiunea si menirea prezentei Christice pe Pamant: disparitia lui Isus dintr-o zona "cunoscuta" printr-un anumit proces (ritual), urmand ca atat disparitia cat si procesul intamplarii sale sa ramana, peste timp, un exemplu pentru generatii despre remarcabilitatea existentei si totodata o poarta de acces prin intermediul acestei remarcabilitati catre anumite sfere de forta si gratie.

Personal consider ca viata lui Isus Christos a fost o viata plina de provocari - atipica pentru omul de rand - o viata grea, plina de incercari din care copilul, adolescentul sau adultul era necesar sa atinga miezul spiritual al problemelor. Mai cred ca aparitia celor 3 magi de la rasarit nu a fost o aparitie unica, marcata doar de momentul nasterii lui Christos. Consider ca in viata lui - cel putin din adolescenta pana la maturitatea timpurie - au existat maestri iar aparitia celor 3 magi (oricine ar fi fost ei) s-a repetat ulterior, acestia ajutandu-l pe omul Isus Christos sa isi insuseasca invataturi de cea mai inalta esenta si sa isi implineasca menirea pentru care s-a intrupat. Daca a calatorit sau nu cu acesti magi sau catre ei, daca a vizitat locuri sfinte din Asia, daca a fost insotit de parinti prin orice eventuale peripluri ale sale ori s-a aventurat singur in calatorii de cunoastere, aceste lucruri nu le putem sti cu certitudine, cel putin nu acum, insa epicul vietii lui Isus Christos mai putin conteaza in aceste vemuri. Important este ce intelegem dintr-o astfel de existenta la nivel de invatatura si cum alegem sa ne raportam la ea. Iar unul dintre cele mai importante momente si cele mai misterioase in acelasi timp este momentul crucificarii, precum si ce s-a intamplat inaintea lui, respectiv dupa el.

Consider ca procesul crucificarii a fost autentic, dar mai cred ca Isus Christos nu a murit pe cruce. Daca cercetam cateva dintre detaliile "tehnice" care ne sunt azi disponibile despre acest monstruos act de tortura numit "crucificare", constatam ca moartea pe cruce survenea din 4 motive: prin durere, prin pierderea de sange, prin foame si prin sete. Totusi crucificarea era conceputa ca o tortura pe termen lung, gandita in asa fel incat omul crucificat sa nu moara dupa cateva ore, ci marea majoritate a celor crucificati sa agonizeze mai bine de 72 ore. Consider ca cei care erau constienti de valoarea lui Isus Christos la vremea aceea si care in acelasi timp erau constienti si de importanta pastrarii autenticitatii misiunii Christice (elita romana daca se poate numi asa), au permis crucificarea dar nu pe o durata de timp si intr-un asemenea mod incat aceasta sa duca si la moartea lui Christos. Continui cu observatiile personale: Isus Christos a fost acolo, a trecut prin Golgota. Insa dupa cateva ore de agonizat pe cruce a fost dat jos pentru ca era ziua de dinainte de Sabath cand toate supliciile erau suspendate si se mai continua procesul de-abia dupa terminarea acestei sarbatori iudaice. Momentul nu a fost ales intamplator, tocmai pentru ca omul Isus sa nu aiba timp sa moara crucificat. Sa nu uitam versetul 34, Ioan, capitolul 19: "Iar unul dintre soldati i-a strapuns coasta cu sulita si imediat a iesit sange si apa". O dovada a faptului ca inima inca pompa sange in acel corp si omul de pe cruce era viu. El a fost coborat mutilat si in stare de inconstienta, fiind dus intr-un mormant unde povestea lui - pentru cei multi - se termina acolo. Consider ca tot acolo i-au fost acordate si primele "sesiuni de vindecare" (orice ar fi insemnat asta), urmate de o disparitie in mare taina (oricare ar fi fost conjunctura in care aceasta s-a realizat) si iesirea sa de pe scena lumii.

In sens metaforic, Christos a inviat! El a biruit acele manifestari gregare ale naturii umane care l-au condamnat la moarte. Alegand sa treaca printr-o dezumanizanta tortura, el a biruit natura umana inferioara. A murit fata de tot ce nu s-a putut inalta la nivelul conditiei sale si a inviat pentru altceva, viata pe care personal consider ca a avut-o dupa momentul crucificarii, la un nivel determinant pentru lume si existenta, dar subtil si ferit de ochii publicului larg.

Perceptia mea despre SEMNIFICATIA ACTULUI DE CRUCIFICARE a lui Isus este urmatoarea:

- Sacrificiul Christic este o poveste care timp de 2000 de ani a ramas o nebuloasa pentru aproape toata populatia globului. Explicatia conform careia fiinta Isus Christos "s-a sacrificat pentru pacatele noastre" imi pare mai degraba o afirmatie de sorginte negativa si nu una care invita la evolutia indivizilor pe o cale a pozitivitatii, prin efort individual dedicat impliniririi unei lucrari a luminii in aceasta lume si realitate. Pot considera ca Isus Christos a facut un sacrificiu prin faptul ca a venit pe aceasta planeta intr-un moment extrem de intunecat si intr-un loc extrem de ostil pentru intrupare si pentru aducerea invataturilor compasiunii. Mai consider ca, prin harul sau si prin puterea de sacrificiu, manifestata nu doar in ultimele sale momente de viata ci in intreaga sa existenta, Christos a fost singura fiinta cunoscuta care a reusit sa induca oamenilor de pe intreaga planeta ideea de consacrare totala unei cauze aflate in serviciu fata de altii.

- Personal cred ca multi dintre eroii vremurilor care au urmat si care, in numele unei cauze in care au crezut, si-au dat viata pentru a imbunatati o situatie intr-o anumita comunitate aducand prin prezenta si contributia lor putere, compasiune si intelepciune in lume, au fost la randul lor inspirati de capacitatea de sacrificiu a personajului Isus Chirstos, personaj care, dincolo de curajul extrem al consfintirii propriei crucificari, a reusit sa isi duca supliciul pana la capat ca expresie a unui act de o mare putere si devotiune pentru cauza pe care a ales sa o deserveasca.

- Isus Christos a fost acel personaj care a facut posibila prin prezenta sa deschiderea cerurilor (a dimensiunilor superioare) si ramanerea lor in comuniune cu pamantul de atunci si pana azi, cu mult mai mult decat s-ar fi intamplat in lipsa venirii sale. Prin sacrificiul sau final a inlesnit de atunci incolo eliberarea de sub puterea tenebrelor a tuturor celor care au savarsit fapte abominabile dar doresc totusi sa-si rascumpere sufletul, practic sa comute de pe o cale a intunericului pe o cale a luminii. In acest sens, supliciile inimaginabile la care s-a supus in ultimele sale zile, simultan cu mentinerea in tot acest timp a unei stari de compasiune desavarsita fata de toti cei care l-au condamnat si chinuit, au activat o taina (cunoscuta drept "taina mantuirii"), practic o cale oculta a rascumpararii oricui doreste sa renunte la un trecut esentialmente demonic de dragul unui viitor virtuos, atata timp cat este dispus sa faca toate eforturile necesare pentru a reusi sa atinga si sa ateste noua conditie. Pe parcursul procesului de rascumparare (care poate dura la fel de bine un an cum poate dura o viata), orice conectare la constiinta christica (prin rugaciune, meditatie si punere in serviciu fata de altii chiar cu pretul propriei vieti) are darul de a contribui la reusita demersului in cadrul actualei existente a individului, ne mai fiind nevoie de un ciclu karmic de intrupari, extrem de dureros si de incert, pentru ca o astfel de eliberare sa se produca: vezi filmul Solomon Kane.

- Nu consider ca acel supliciu barbar este o lectie necesara celor care au deja o anumita sensibilitate trezita, o inima deschisa si o minte dezghetata, ci mai degraba a fost si continua sa fie necesar celor care au inimile si mintile impietrite, blocate, obturate de un intuneric demoniac si care este posibil sa reactioneze la un astfel de ritual al mortii cu respect dar si cu o doza semnificativa de simpatie si empatie vizavi de fiinta Isus si de sacrificiul Christic, de nedreptatea comisa asupra unui om care a oferit maselor un cadou spiritual, primind in schimb tortura si moarte. Empatizarea cu sufletul Christic reprezinta - atunci cand este realmente realizata - un mare pas inainte in procesul rascumpararii, al iesirii fizice, psihice si karmice din intuneric la lumina: vezi marturia unei foste vrajitoare de magie neagra, Vilma Laudelino De Souza.

- In acelasi timp, ideea unui astfel de sacrificiu inspaimanta pe oricine si il revolta deopotriva, iar in cazul in care persoana nu admite si nu intelege ca dificila decizie a mersului la crucificare a fost luata in numele unui ETALON DE RESPONSABILITATE DIVINA pe care personajul spiritual Isus Christos se pregatea sa il lase mostenire unei lumi intregi in numele perioadelor intunecate care au precedat venirea sa si mai ales a celor care au urmat, atunci cu siguranta ca revolta va continua sa existe si va produce mai multe frustrari si intrebari decat alinare si raspunsuri.

- In numele acestei RESPONSABILITATI oferite ca etalon, se pune totusi intrebarea: era mai folositor acest sacrificiu decat inexistenta lui? Meditand pe marginea acestui subiect si facand abstractie de revolta instinctiva pe care o resimte orice om de bun simt la adresa barbariei si atrocitatii, apoi tinand cont de faptul ca decizia Christica a fost suverana si nu dorinta unora sau altora de a face sa curga sange, pot considera ca, fara exemplul Christic, omenirea ar fi pierdut un model incontestabil de autenticitate si veridicitate a ceea ce inseamna asumarea mersului pe calea fortei si gratiei in cele mai grele conditii. Un exemplu nespus de important sa existe in intunericul celor doua milenii ulterioare, atat de lipsite de calitatile si virtutiile ce deriva din emanciparea conditiei umane prin compasiune si intelepciune benevolenta. Dincolo de toate minunile facute in decursul vietii sale cunoscute, exemplul propriei desavarsiri a fost ceea ce a oferit peste timp Isus Christos oricui a dorit sa aplece urechea si sa deschida ochii. Pe scurt, cred ca cei care au avut puterea sa traverseze cu eroism, cu dragoste si cu onoare, intunecatul Ev Mediu si vremurile de dupa, s-au raportat intr-o buna masura la modelul constiintei Christice ca si reper pentru propria constiinta – asumata, decidenta, pozitiva si suverana.

- In acelasi timp imaginea corpului insangerat batut in cuie si atarnat pe o cruce nu poate decat sa fie de un real folos curentului de negativitate din aceasta lume pentru a crea premise de infricosare, conditionare, indoctrinare, inregimentare, lupta, razboi, durere, moarte.

- Dupa cum putem vedea la o examinare sumara a culturii popoarelor Pamantului, simbolul Christic este omniprezent in societate la ora actuala, practic neexistand tara de pe glob care sa nu aiba cel putin o latura spirituala crestina printre practicile religioase ale indivizilor ei. Cheia insa care deschide usa catre forta si gratia invataturilor Christice este felul in care ne raportam la ele, maniera la care le integram in constiinta noastra, gradul in care le percepem adancimile si nunantele, modalitatea prin care ajungem sa le aplicam spontan si creativ in viata de zi cu zi.

- Sacrificiul Christic ofera un tablou al realitatilor tridimensionale care poate fi in castig atat pentru curentul negativ cat si pentru cel pozitiv. Parerea mea este ca foloasele curentului negativ de pe urma acestei imagini sacrificiale stau in inducerea ideii conform careia cu totii ar trebui sa ne sacrificam pentru cei pe care dorim sa ii deservim sau sa ii salvam de la neplacerile propriului drum, practic sa ne punem la dispozitia oricui vrea ceva de la noi, sa ajungem sa cerem parerea tuturor despre propriul mod si drept de a exista, iar in cazul in care aceasta este una dezaprobatoare sau negativa, sa admitem perspectiva autosacrificarii in functie de considerentele celor care ne contesta sau ne pretind diverse lucruri. Este intr-adevar o perspectiva a inrobirii, a transformarii unor constiinte confuze in sclavi obedienti, numai buni sa fie luati in stapanire de curentul negativ al dominatiei si suprematiei pentru a imprastia mai departe ideea de sacrificiu, teroarea si abuzul in lume. Pe de alta parte, foloasele la nivel de curent evolutiv pozitiv ar fi atunci cand ajungem sa privim la intreaga poveste Christica precum la un etalon al trairii legendei personale, al implinirii destinului individual pe calea evolutiva de esenta pozitiva care intotdeauna este despre o cauza spirituala deservita cu integritate. Daca misiunea incarnationala a lui Isus Christos a fost indeplinita cu integritate pana in ultimele momente ale vietii sale cunoscute, de altfel extrem de plina de provocari, miracole, zbateri, cumpene, sensuri si simboluri, atunci cu siguranta ca ceea ce ni se cere noua in vietile noastre de zi cu zi nu poate fi prea mult sau imposibil pentru a produce inaltare si emancipare. Doctrina Christica este aceea conform careia “Daca eu am putut, atunci si voi puteti”. Crucificarea poate fi inteleasa drept actul suprem de absolvire a parcursului cel mai abrupt catre lumina cea mai puternica, aratand ca omul se poate disciplina intr-atat de tare incat, intr-o viata de numai 33 de ani, el poate fi capabil ca din cele mai adanci intunecimi ale vietii in materie sa atinga cele mai inalte culmi ale afirmarii sale ca fiinta spirituala pe calea evolutiva de esenta pozitiva.



 


Comentarii (0)

Nume

E-mail (nu se publica online)

Comentariu
Pentru a preveni subscrierea automata de comentarii de catre programe-robot, te rugam sa introduci textul din imagine in caseta alaturata. Comentariul va fi trimis doar daca textul corespunde imaginii.
»

 

Contribuie financiar..

Existenta unei astfel de lucrari presupune o investitie continua de timp, inspiratie si energie in cercetare si dezvoltare. Sustinerea financiara a proiectului poate asigura consacrarea deplina a eforturilor depuse inspre aducerea in manifestare a unei noi cunoasteri, capabila sa interconecteze in mod optim fiecare domeniu al vietii noastre cu fortele spirituale care ne guverneaza existenta.

 


Experiente de cunoastere..



 


Pentru cel care citeste..


Menirea acestui proiect este sa inspire si sa trezeasca setea de adevar si de cunoastere. Sa motiveze pe fiecare in parte sa cerceteze mai departe acele aspecte ale existentei care il preocupa cu adevarat. Sa trezeasca dorinte si initiative de sustinere a libertatii, dreptatii si calitatii vietii pe planeta. Sa ofere directii potentiale de progres pline de scop si sens.

Indiferent cine esti tu, cel care citeste, nu prelua implicit ce scrie aici sau in oricare alta parte. Confrunta aceste informatii cu bunul tau simt interior. Experimenteaza aceste lucruri in viata ta, adopta-le, ajusteaza-le sau renunta la ele pe masura ce iti largesti orizonturile. Poate ca te-ai nascut si ai fost educat in tot felul de dogme pe care le exersezi de zeci de ani. Dar pe drumul acela ai tot fost. Stii unde duce, stii unde se opreste, stii foarte bine ca nu-ti mai ofera de o buna perioada de vreme nimic nou care sa-ti satisfaca aspiratia spre mai mult, mult mai mult.

Opreste-te acum si schimba. Ia-ti ce ai tu nevoie de aici si intra pe o noua cale a ta, inca o data si de la inceput. Fa cativa pasi pe acest nou drum. Vezi cum te simti. Confrunta provocarea. Permite povestii sa se deruleze. Urmareste fiecare pas facut si alege-l curajos pe urmatorul. Interiorizeaza experienta. Te simti mai viu? Misterul te incita? Perspectiva te invioreaza? Daca da, atunci da-ti voie sa vezi cat de adanca este vizuina iepurelui!

 

 

Contact..

Eduard IrimiaAutor: Eduard Irimia
Locatie: Bucuresti, Romania
E-mail: contact@fortasigratie.ro
Mai multe informatii: Despre Autor

 

Din invataturile altora..


- "Inca de la nasterea pe aceasta planeta multi dintre noi suntem conditionati sa credem ca menirea noastra este sa ne sacrificam, sa devenim martiri, sa simtim durere in timp ce altcineva se simte bine prin mijlocirea durerii noastre. Cand insa ajungem sa ne percem pe noi la fel de importanti ca pe oricine altcineva, cand ajungem sa ne oferim atat noua cat si altora dragostea si respectul la care visam, atunci toata viata noastra va fi despre dragoste si respect." ~ Lyssa Royall

- "Libertatea este responsabilitate. Daca tu nu-ti asumi responsabilitatea, o va face altcineva pentru tine. Atunci devii sclav." ~ OSHO

- "Sa fii vesnic tanar nu inseamna sa ai 20 de ani, inseamna sa ai un ideal in viata pentru care sa lupti si pe care sa il cuceresti!"
~ Prof. Dr. Ana Aslan

- "O lume diferita nu poate fi construita de oameni indiferenti." ~ Peter Marshall

- "Viata ta este mesajul tau catre lume. Ai grija sa fie unul inspirat." ~ Lorrin L. Lee

- "Viziunea fara actiune este visare. Actiunea fara viziune este cosmar." ~ proverb japonez

- "Sufletele mari au vointa, cele slabe au doar dorinte." ~ proverb chinezesc

- "Uita-te in oglinda. Aceasta este singura ta concurenta." ~ intelepciune contemporana

- "5 pacate capitale: bogatie fara munca, placere fara constiinta, ratiune fara emotie, politica fara principii, comert fara moralitate."
~ Mahatma Ghandi

- "Fii iubirea pe care nu ai primit-o niciodata." ~ intelepciune contemporana