Forta si Gratie

Despre Lemuria si Atlantida. Conexiuni cu ce traim azi.

Comunitatea Ra povesteste prin intermediul transmisiunilor de tip channeling ale Carlei Rueckert ca, din toate societatile care s-au succedat pe planeta noastra in ultimele 3 cicluri de viata tridimensionala a cate 25.000 de ani fiecare, nici unele dintre acestea nu au ajuns sa fie intr-atat de stralucitoare precum civilizatiile din Lemuria si Atlantida.

Lemuria se pare ca a existat in primul din cele 3 cicluri, pe o zona continentala din actualul Ocean Pacific, atingandu-si apogeul civilizational cu aproximativ 50.000 de ani in urma, datorita ablitatilor acestei populatii de a forma complexe sociale puternice (filmul Avatar din 2009 poate fi considerat o evocare destul de fidela a unitatii sufletelor poporului lemurian, capabil sa aiba acces la o viata traita in armonie cu natura si, pe cale de consecinta, plina de miracole). Conform informatiilor disponibile, a disparut ca urmare a a unei reconfigurari tectonice a platoului pacific, soldata cu numeroase cutremure si eruptii vulcanice care au scufundat teritoriul lemurian, obligand pe locuitorii acestuia care au scapat de urgie sa ia calea pribegiei, migrand progresiv din Cercul de Foc al Pacificului in Americi si Eurasia. Evenimentele dramatice ar fi avut drept cauza o ajustare ampla a dinamicilor energetice planetare, inevitabila in perioadele de confluenta dintre ciclurile de 25.000 de ani, extrem de virulenta pe planeta noastra intre ciclul planetar 1 si 2 si, totodata, intinsa pe o perioada de timp de aproape 3 milenii.

Atlantida - societate care a existat mult ulterior Lemuriei, pe o zona continentala din actualul Ocean Atlantic - a ramas in memoria planetei datorita vastelor sale realizari tehnologice, expresie a unor aptitudini de ordin mental la care noi, cei de azi, cel mult visam. Apogeul civilizational atlant a fost atins nu cu foarte mult timp inainte de completa sa disparitie in ocean, care s-a petrecut cu aproximativ 11.000 ani in urma. De data aceasta nu dinamicile planetare inevitabile au scufundat Atlantida, ci insasi contributia la fenomenul dramatic a poporului atlant.

Conform informatiilor transmise prin channeling de grupul Ra, CIVILIZATIA ATLANTA a fost un conglomerat de grupuri sociale semi-agrare care au inceput sa se coaguleze si sa interactioneze intre ele cu aproximativ 30.000 de ani in urma, avansand incet ca dezvoltare sociala generala timp de aproximativ 15.000 de ani. Dupa aceasta lunga perioada de timp, civilizatia, infuzata si ajutata de cateva interventii din afara planetei privind transferul de informatie tehnologica si spirituala, avanseaza relativ repede catre o asemenea intelegere mentala a planului fizic si metafizic, incat devine capabila sa interactioneze cu infinitatea inteligenta intr-un mod spectaculos la nivel de structuri materiale si subtile. Atlantii ajung atat de avansati in intelgerea si utilizarea fluxurilor cosmice de informatie si energie incat sunt capabili sa construiasca tehnologii uimitoare si sa genereze cu ajutorul lor manifestari ale mintii divine pana la nivelul la care sa poata crea ei insisi forme de viata. Dobandind puteri de zei, atlantii incep sa se distreze si sa se impauneze cu aceste lucruri mai degraba decat sa isi amelioreze complexele corp-minte-suflet inspre a manifesta INTEGRITATE, individuala si de grup, raportat la nivelul de cunoastere si putere atins. Ei comuta treptat, prin alegeri usuratice, catre o cultura si organizare sociala preponderent materialista si imperialista, lipsita de intelepciunea compasiva pe care un nivel civilizational avansat o impune si o reclama pentru a ramane in existenta gratie unei armonii de facto. Cu aproximativ 12.000 de ani in urma, orgoliul spiritual atlant si dorinta de control asupra lucrurilor care nu asteptau de la atlanti sa fie controlate ci mai degraba duse pe noi culmi de integrare si armonizare, au cauzat dezechilibrarea, fragmentarea si conflictualizarea sferelor de forta din interiorul civilizatiei, intr-atat de mult incat, pe diferite cai, distrugerea a devenit inevitabila, petrecandu-se in mai multe etape de timp, relativ apropiate, ajungandu-se pana la urma la ruperea si scufundarea totala a stralucitorului continent.

Aceasta istorie din negura vremurilor privind o drama uriasa care putea sa fie inca si mai mare (in sensul distrugerii planetei) nu este doar povestea unui popor de mult disparut si care nu are nici o legatura cu noi. Este chiar povestea noastra, caci s-a intamplat in interiorul aceluiasi ciclu planetar in care traim azi (si care se pare ca se incheie in aceste vremuri contemporane cu noi), fiind totodata o poveste care de atunci incoace s-a continuat asa cum stim ca s-a intamplat in ultimele mii de ani: prin reiterarea greselilor vechi in tot felul de forme noi, aparent diferite dar in esenta la fel. Lucrurile sunt mult mai nuantate decat ar putea parea la prima vedere, atat din punct de vedere al celor intamplate in interiorul civilizatiei atlante, cat si din punct de vedere a ceea ce a urmat: istoriile antichitatii, ale evului mediu si ale epocii moderne. Peste toate rasare una si aceeasi mare problema: lipsa de control, de temperanta si echilibru in ceea ce priveste dorinta si vointa. Despre cautarea de scurtaturi rusinoase in labirintul de dorinte si vointe este vorba in toata aceasta istorie a celui de-al treilea ciclu al civilizatiei umane.

Mai exact.. a fost odata o societate care, gratie unor eforturi deosebite de cautare si inaltare ale celor mai merituosi membri ai sai, a primit binecuvantarea unei cunoasteri care a facut din acea lume un paradis. Insa odata cu frumusetea fara margini a lucrurilor dobandite astfel, a venit si marea provocare a gestionarii maretelor realizari de catre niste personalitati de la care se cere sa nu ajunga sa revendice mai mult decat sunt si li se cuvine. Mai exact sa nu revendice un drept pe care nu il au, acela de a dispune de fiinte si fenomene din Creatie doar pentru ca pot si pentru ca vor. Desigur, ne intrebam cum s-ar putea vreodata ajunge, din partea unor oameni atat de avansati in cunoastere, la savarsirea unor greseli atat de.. catastrofale?! Pai s-ar putea ajunge in decursul multor generatii in care cei care nu trebuiau sa greseasca au gresit si nu au indreptat ce au gresit, persistand in greseala si invatandu-i/ obisnuindu-i si pe altii sa faca asta.

Despre ce greseli putem vorbi la un asemenea nivel? La un asemenea nivel, ca la orice alt nivel, exista, pentru fiecare si toti, felurite nemultumiri si provocarile lor. Fiecare poate identifica ceva ce-i lipseste, ceva din care vrea mai mult, ceva ce vecinul are si el nu, ceva ce altul poate si el nu. Daca o astfel de persoana este detinatoarea unor cunostinte si abilitati deosebite pe un anumit sector existential, ea va avea tendinta sa se foloseasca de ceea ce are pentru a dobandi ceea ce nu are. Pana acum nimic rau. Tentatiile intunecate de-abia acum incep. Daca pot sa fentez lucrurile, daca pot abuza gratie cunostintelor si abilitatilor pe care doar eu le am si altul nu, aleg sa ma folosesc de puterea mea pentru a lua ce-i al altcuiva considerand ca mi se cuvine? Sau aleg sa dobandesc ceea ce nu am pe calea cea grea a muncii mele oneste cu mine insumi si cu lumea in care m-am nascut? Atunci cand traiesti intr-o civilizatie in care ai acces la cunostinte si puteri fantastice, daca structura corp-minte-suflet nu este constant ameliorata si armonizata pentru a ramane in integritate si adevar cu fiecare ocazie pe care o are de a mai realiza ceva, este o chestiune de timp pana cand realizarile vor deveni meschinarii si adevarata glorie se va transforma intr-o goana febrila dupa iluzii frumos ambalate. Conexiunea cu sursa de armonie a tuturor lucrurilor, cu scanteia divina care face dintr-o lume un paradis, nu poate sa existe in lipsa unei constiinte care nu se antreneaza constant in a percepe si a pune in practica aspectele functionarii lucrurilor in acord cu sursa. Ori acest fapt cere de-o potriva efort si sacrificii, fie si numai din punct de vedere al amanarii satisfacerii unor dorinte care pot capata - sub imperiul anticipatiei patimase a realizarii lor - forme de-a dreptul monstruoase.

Un sarac lipit isi doreste o farfurie cu mancare in plus. Un muncitor de rand isi doreste poate sa fie un intelectual de vaza, asa cum nu a fost niciodata. Intelectualul care a muncit pe branci ca sa ajunga acolo unde este, isi poate dori mai multa recunoastere profesionala sau mai multe vacante sau poate mai multi bani. Atunci cand le are si pe acestea, el poate ajunge sa-si doreasca mai multa prietenie, pretuire, iubire. De la societate sau de la cineva anume. Iar cand nici acestea nu mai sunt suficiente, isi va dori poate sa construiasca propria lui societate, orientand-o pe cea existenta pe alte cai, dogme si norme decat a cunoscut aceasta vreodata. Aici, pe muchia dorintelor, se da marea batalie a constiintei care face diferenta dintre podium si derizoriu in aceasta lume si mult dincolo de ea: CE ALEGI? Sa pui dorinta ta sub lupa si in lumina adevarului care este despre realizarea oricarui lucru cu INTEGRITATE, sau sa intri cu ea in paienjenisul obscur al compromisurilor, care intotdeauna este despre FALSITATE? Falsitatea tine de iluzie, integritatea tine de adevar. In iluzie, nimic nu este ceea ce pare, apa nu te adapa si hrana nu te hraneste. Sunt monstri care pandesc in intuneric si care asteapta doar momentul potrivit ca sa te ia in posesie si sa te subjuge. Lipsa de fericire spirituala se resimte ca o perpetua boala ce nu poate fi vindecata de nici o bogatie materiala (youtu.be/qizkoyx1Wnw). In adevar in schimb, exista doar unicul Creator si formele armonice ale creatiei ale. Nu iti apartii decat tie si esti o expresie vie a sursei vietii care se experimenteaza pe Sine prin Tine in cele mai neasteptate si autosustenabile moduri (youtu.be/jnXxJ97yee8).

Atlantii au vrut scurtaturi prin existenta, fara a mai munci din punct de vedere spiritual cu ce aveau de muncit confrom nivelului de cunoastere si putere atins. S-au lasat furati de mirajul realizarilor lor si au uitat de esenta lucrurilor, care este despre valorile profunde si complexe ale spiritului, guvernatorul suprem a orice si tot. Puterea nu inseamna implicit valoare. Este un instrument de atestare a dezvoltarii spirituale, caci prin modul in care o capeti (atunci cand nu o ai) si o gestionezi (atunci cand o ai) iti accelerezi sau iti intarzii evolutia in spirit. Odata ce alegi fenta, iti pui fiinta in slujba iluziei. Daca in adevar gasim armonie, iluzia este despre dizarmonie. Uitandu-ne oriunde in istoria cunoscuta a omului, realizam ca cea mai mare si mai raspandita dizarmonie din toate e asuprirea omului de catre om, a fiintei slabe de catre cea puternica. La baza fenomenului exploatator: DORINTA. O dorinta lipsita de integritate si virtute. O dorinta meschina si fara scrupule care uita sau desconsidera faptul ca tot ce nu este EU este de fapt acelasi unic Creator care se experimenteaza pe el in infinite moduri. Constiinta care se delimiteaza de sursa tuturor lucrurilor si se pune in mod artificial pe sine deasupra, este constiinta care alege sa experimenteze in separatie (de restul creatiei) realitatile distorsionate ale curentului de negativitate, venerand o falsa Creatie si un fals Creator, adica pe acele fiinte care conduc cu maxima abilitate si ferocitate taramurile manipularii si distorsionarii lucrurilor in beneficiul propriu.

Atunci cand o masa critica de fiinte din randurile unei civilizatii avansate cade prada tentatiilor si ispitelor de orice fel pierzandu-si busola spirituala, este doar o chestiune de timp scufundarea in intuneric a unei lumi intregi: fizic, pe fundul oceanului, si metaforic, prin luarea in posesie a urmasilor ei de catre forte intunecate care nu pot fi invinse de nici un exponent al celor cazuti in mrejele lor. Dorind sa ai lucruri pe care nu le poti avea si acceptand cadoul otravit al dobandirii lor cu pretul unui compromis, ajungi automat intr-o relatie de subordonare cu facilitatorii compromisului: cei care te oferteaza/ te accepta/ te cresc pe baza de compromis comis si care, inevitabil, devin stapanii tai.

Exista o singura alegere si doar doua optiuni, diametral opuse si ireconciliabile: ADEVAR - COMPASIUNE - ONOARE vs. FALSITATE - CONTROL - SUBJUGARE. Suntem aici ca sa ne confruntam cu expresiile amandorura si sa ne facem constient alegerea unica intr-un milion de moduri, pana la sfarsitul zilelor noastre.

Comentarii (0) Nume E-mail (nu se publica online) Comentariu